La începutul lunii martie, Franța a votat includerea dreptului la avort în Constituție, iar Președintele acesteia și-a exprimat intenția de a lupta pentru recunoașterea acestui „drept” la nivel European, inclusiv prin introducerea sa în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Conferința „Protejarea vieții nenăscuților” la Parlamentul European
Manifestul pentru viață
În spiritul misiunii și a crezului OCDL, a fost făcut public „Manifestul pentru viață”, un document care exprimă și afirmă angajamentul pro-viață, confirmând pe această cale dedicarea și perseverența în a proteja viața (de la concepție până la moarte naturală).
Citat:
„…în sediul Parlamentului, politicienii, societatea civilă și știința însăși își reînnoiesc, prin acest memorandum, angajamentul și recunoașterea valorii infinite a existenței umane și nutresc speranța pentru o societate care prețuiește fiecare VIAȚĂ.”
Decizia Franței de promovare a culturii morții nu doar că marchează un moment controversat – un punct de cotitură în istoria legislativă a Europei, dar denotă și o ruptură alarmantă de valorile fundamentale care au la bază respectul pentru ființa și demnitatea umană.
Decizia Franței este departe de a fi un pas spre progres; este mai degrabă un regres moral, etic și juridic, care refuză să protejeze dreptul la viață al celor mai vulnerabili membri ai societății noastre: copiii nenăscuți.
Știința și realitățile biologice demonstrează, în mod incontestabil, faptul că viața umană începe din momentul conceperii – momentul formării unei noi identități genetice. Or, eradicarea vieții aflate în această fază biologică nu reprezintă decât o faptă înrudită cu omorul. Lipsa posibilității de apărare a victimei nu dezincriminează moral sfidarea firescului impus de sanctitatea vieții, ci din contra, ar putea fi analizat ca o eventuală circumstanță agravantă.
De altfel, una dintre dilemele etice ce derivă din raportarea generală a societății față de copiii nenăscuți o reprezintă chiar inconsecvența ce privește tratamentul acordat vieții umane în funcție de dorința mamei de a păstra ori nu copilul. Dacă în cazul unei sarcini dorite, aceasta este protejată și celebrată de societate și legislație ca identitate umană în proces viu de dezvoltare, transformarea subită a percepției asupra aceleiași vieți umane, în ipoteza unei sarcini nedorite, este nu doar un paradox, ci o injustiție gravă.
Această involuție legislativă a Franței denotă o viziune îngustată ideologic asupra libertății de conștiință și a drepturilor umane, sfidând importanța vieții și a responsabilității colective de a-i proteja pe cei care nu se pot proteja.
Decizia Franței de a include dreptul la avort ca drept fundamental în Constituția sa reprezintă o mărturie a unei societăți care, în căutarea unor pseudo-libertăți individuale, a pierdut din vedere valorile fundamentale care ne definesc ca ființe umane ce am beneficiat de dreptul la viață.
În contextul acestei decadențe juridice îngrijorătoare, nu putem trece cu vederea peste realitățile societății noastre. Deși, în România, dreptul la avort nu este prevăzut ca drept fundamental, potrivit OMS, România are cea mai mare rată de avorturi din Europa, fiind țara în care 1 din 3 copii concepuți este avortat.
În amplificarea acestor crude realități, anul trecut s-a înregistrat la Senatul României o propunere legislativă care prevede ca serviciile de avort la cerere să fie finanțate din bugetul de stat (din banii contribuabililor), iar diseminarea de informații care au ca scop descurajarea avortului (pe care, în practică, medicii, consilierii spirituali și sociali ș.a. le oferă în sprijinirea femeilor însărcinate aflate în situații vulnerabile), să fie interzise prin lege.
În opoziția acestei propuneri, OCDL a depus eforturi de respingere a proiectului ce promovează și facilitează avortul, implicând-se prin diverse forme și instrumente de specialitate. În urma votului de respingere al Senatului, propunerea de finanțare a avortului se află astăzi pe masa de lucru a Camerei deputaților – cameră decizională.
În fața acestor realități îngrijorătoare, suntem chemați să promovăm o cultură a vieții, investind în acțiuni de suport social și educațional, în atitudini și inițiative ce onorează demnitatea umană. Suntem chemați să fim responsabili în libertate și drepți în adevăr.
