În acest prim articol de lansare a seriei „Religia contează”, George Lapshynov explorează rolul complex al religiei în politica rusă înainte de alegerile prezidențiale.
Aproximativ 114 milioane de ruși au mers la urne în această săptămână pentru alegerile prezidențiale din 2024, care au avut loc în acest weekend (15-17 martie). Pe buletinul de vot au fost patru candidați: candidatul comunist Nikolai Kharitonov, candidatul liberal-democrat Leonid Slutsky, candidatul progresist „Oameni Noi” Vladislav Davankov și candidatul independent Vladimir Putin, care candidează pentru un al cincilea mandat. Câștigătorul va fi învestit în funcție peste două luni, la 7 mai 2024.
Alegerea pentru alegătorii ruși (pentru cei care votează – prezența la vot la alegerile parlamentare din septembrie 2021 a fost de doar 51,7%[i]) va fi, în esență, între diferite politici economice. Toți, cu excepția lui Haritonov, sunt de centru-dreapta, deși chiar și Partidul Comunist al acestuia este naționalist și patriotic. Și, odată cu descalificarea luna trecută a singurului candidat anti-război, Boris Nadejdin, toți candidații de pe buletinul de vot susțin, în diferite grade, invazia rusă în Ucraina.
Printre numeroșii factori care influențează votul rușilor, religia va juca un rol vital. Deși este puțin probabil ca credința să determine rezultatul alegerilor prezidențiale în sine, în condițiile în care 81% din populație crede în Dumnezeu sau practică o credință[ii], retorica politică și chiar conținutul programelor candidaților sunt toate influențate de rolul religiei în interacțiunea complexă dintre identitate, politică și valorile societății rusești.
Religia în politica rusă
De la căderea URSS, Rusia a suferit o transformare profundă în ceea ce privește abordarea religiei. În anii 1990, în decurs de un deceniu, statul a trecut de la ateismul impus prin violență la căutarea activă a cooperării cu organizațiile religioase – în special cu Biserica Ortodoxă Rusă – ca parte a construcției statului. În acest proces de desecularizare, credințele religioase au devenit atât de semnificative din punct de vedere social încât, în prezent, religia nu poate fi exclusă din niciun studiu serios al vieții politice din Rusia. [iii]
În pofida secularismului său constituțional, statul acordă religiei o stimă deosebită. Legea din 1997 privind libertatea de conștiință și a asociațiilor religioase, adoptată cu veto-ul și împotriva voinței președintelui de atunci Boris Elțîn, oferă o recunoaștere juridică a importanței culturale a religiei în Rusia. Amendamentele constituționale din 2020, susținute de Consiliul Interconfesional al Rusiei și semnate de Bisericile Ortodoxă Rusă, Romano-Catolică, Luterană, Baptistă, Adventistă, Penticostală și Apostolică Armeană, precum și de liderii musulmani, evrei și budiști, au subliniat și mai mult rolul credinței în identitatea națiunii prin adăugarea unei referiri la Dumnezeu în Constituție: „Federația Rusă… păstrează memoria strămoșilor care ne-au transmis idealurile lor și credința în Dumnezeu”.
Cu toate acestea, deși religia este esențială pentru identitatea civică seculară a Rusiei, au fost depuse eforturi deliberate pentru a preveni influența directă a acesteia asupra vieții politice. Statul permite instituțiilor religioase să exercite influență politică la nivel național și federal, dar interzice formarea de partide politice sau chiar organizarea de activități politice pe motive religioase sau etnice. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că religia, și în special potențialul său de politizare, este considerată un risc de securitate cu capacitatea de a destabiliza societatea.
Cu toate acestea, în ciuda restricțiilor de jure privind rolul religiei în politica rusă, religia joacă un rol semnificativ de facto în viața politică rusă.
Votul ortodocșilor ruși
Relația simbiotică dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Kremlin este un aspect bine documentat al politicii rusești. Regimul lui Putin se bazează pe vechimea și influența morală a Ortodoxiei, în timp ce Biserica primește sprijin din partea statului. În acest fel, statul rus beneficiază de nivelul ridicat de aprobare al Bisericii în societatea rusă – „consensul pro-ortodox” – în timp ce agenda conservatoare din punct de vedere social a Bisericii, formulată în limbajul „moralității tradiționale”, influențează agenda regimului lui Putin. [iv]
Acest lucru nu înseamnă că Putin este iubit în mod universal de creștinii ortodocși (care reprezintă 42,5% din populație [ii]). Punând accentul pe moralitate, Biserica se plasează deasupra legii și aruncă statul ca pe un actor potențial imoral care trebuie privit cu scepticism. Putin a depășit parțial acest obstacol prin promovarea unui naționalism conservator începând cu cel de-al treilea mandat al său, ceea ce a sporit apropierea Bisericii de stat, a consolidat sprijinul pentru el în rândul credincioșilor ortodocși și a permis ierarhiei oficiale a Bisericii să atenueze criticile prin sublinierea rolului statului ca protector credibil al valorilor tradiționale.
Deriva lui Putin către conservatorismul social nu a afectat doar votul creștinilor ortodocși. Consiliul interconfesional menționat mai sus a susținut, de asemenea, amendamente constituționale pentru a consacra căsătoria „ca uniunea dintre un bărbat și o femeie” și „pentru a proteja valorile tradiționale ale familiei” în 2020, demonstrând o tendință mai largă în rândul rușilor religioși către un conservatorism social crescut. Acest lucru explică o parte din sprijinul neclintit și uneori în creștere al lui Putin în rândul rușilor religioși.
Votul musulmanilor ruși
Influența islamului în viața socială și politică rusă, în special în rândul populațiilor tradițional musulmane și al imigranților din Asia Centrală (dintre care milioane locuiesc în Rusia), este, de asemenea, în creștere, ceea ce sporește și mai mult complexitatea peisajului politico-religios. [v] Renașterea islamică de după URSS, impulsionată de misionarii străini, a afectat Caucazul prin reintroducerea practicilor cutumiare islamice (adat) și a legii islamice (sharia), afectând educația, medicina, economia și structurile familiale. Un exemplu notabil este reapariția poligamiei în Daghestan. [vi]
În timp ce radicalizarea în rândul musulmanilor ruși a fost limitată, extremismul și naționalismul etno-religios sunt în creștere, în special în republicile cu majoritate musulmană. Și pentru că islamul este privit cu suspiciune de către stat și de către întreaga populație, în ciuda unei anumite cooperări cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu Kremlinul, musulmanii sunt sfâșiați în ceea ce privește o mai mare integrare în societatea civilă. [iii]
Umma musulmană rusă este astfel prinsă într-o dilemă, sfâșiată între cooperarea cu Kremlinul pentru un mai mare conservatorism social și aspirațiile de independență față de Moscova.
De la prăbușirea Uniunii Sovietice, Rusia s-a străduit să găsească o bază comună pentru o identitate civică care să unească cele peste 190 de grupuri etnice ale sale. Religia, în special sub forma unei sinteze culturale și religioase bazate pe valorile tradiționale comune ale numeroaselor sale credințe diferite, a fost un candidat natural și a devenit astfel semnificativă din punct de vedere politic și social.
După cum a arătat acest articol, nu există nicio îndoială că opiniile și opțiunile politice a milioane de ruși la alegerile prezidențiale din această săptămână vor fi ghidate de religie – fie de credința lor personală, fie de dinamica religioasă mai largă care animă politica rusă. Oricine este interesat de politica din Rusia ar fi bine să ia în considerare acest lucru.
Despre autor
George Lapshynov este cercetător la Theos. Este licențiat în relații internaționale și istorie și politică la Universitatea din Glasgow. Este interesat de locul înțelepciunii în politica contemporană și a publicat articole despre istoria muzicii sacre. Anterior, s-a alăturat ca stagiar în ianuarie 2023. El deține un MRes în Relații Internaționale, precum și un MA(Hons) în Istorie și Politică de la Universitatea din Glasgow. În afara Theos, George se pregătește pentru un doctorat în teoria politică despre locul înțelepciunii în democrație. De asemenea, efectuează cercetări în domeniul studiilor privind diaspora. Este autorul mai multor publicații, inclusiv al raportului Theos „Volunteering After the Pandemic: Lessons from the Homelessness Sector” (împreună cu Hannah Rich).
În seria „Religia contează” de la Theos
Acest blog face parte dintr-o serie mai amplă de bloguri scrise de experți care explorează legăturile dintre religie, valori, identitate și democrație în țări din întreaga lume. Theos lucrează, de asemenea, la o nouă serie importantă de articole informative privind impactul religiei asupra tiparelor de vot în Marea Britanie. Urmăriți acest spațiu și urmăriți Theos pe rețelele de socializare pentru a fi la curent cu lansarea acestora.
Theos efectuează cercetări, publică rapoarte și organizează dezbateri, seminarii și prelegeri privind relația dintre religie, politică și societate în lumea contemporană. Suntem un think tank creștin cu sediul în Marea Britanie. Facem parte din Societatea Biblică Britanică și Străină, cu numărul de caritate 232759. Ați putea ajuta la dezvăluirea impactului pe care credința îl poate avea în acest an electoral prin donații la apelul nostru electoral Religion Counts?
_______________________
[i] Pentru a citi despre apatia politică și neparticiparea în Rusia, vezi: Mark Steinberg, “Emotions History in Eastern Europe”, în Doing Emotions History, S. J. Matt și P. N. Stearns, eds. (Urbana, IL: University of Illinois Press, 2013), pp. 74-100; Maryana Prokop & Arleta Hrehorowicz, “Between Political Apathy and Political Passivity: The Case of Modern Russian Society’ Torun International Studies 1:12, p. 121; Anna Zhelnina, ‘The Apathy Syndrome: How We Are Trained to Not Care about Politics’, Social Problems 67:2 (2020), p. 362; Eugene Kukshinov, ‘Discourse of non-participation in Russian political culture: Analysing multiple sites of hegemony production’, Discourse & Communication 15:2 (2021), p. 169.
[ii] Atlasul rus al religiilor și naționalităților (2012).
[iii] Yuri Pochta, “Religion and Politics in Post-Soviet Russia (The Example of Islam)” (Религия и политика в постсоветской России (на примере мусульманского фактора)), RUDN Journal of Political Science (Вестник Российского университета дружбынародов. Серия: политология) 21 (4) (2019), pp. 621.
[iv] Alexander Agadjanian, “Tradition, morality and community: elaborating Orthodox identity in Putin’s Russia”, Religion, State & Society 45:1 (2017).
[v] Marlène Laruelle, “Central Asian Labor Migrants in Russia: The “Diasporization” of the Central Asian States?”, The China and Eurasia Forum Quarterly 5:3 (2007), pp. 101-103.
[vi] A se vedea: Anrietta Vereshchagina și Elvira Zagirova, “Polygamy in Dagestan in Public Opinion Optics”, Sociological Studies (Социологические исследования) 2 (2022); Elvira Zagirova, “Polygamy in the family and marital sphere of the modern Dagestan society”, Journal of the Maykop State Technological University (Вестник Майкопского государственного технологического университета) 14: 1 (2022).
