Mana de luni: Cariera – Un timp pentru multe relații

Munca. Unii oameni o iubesc și nu se pot sătura de ea. Pe mulți dintre aceștia i-am putea califica dependenți de muncă. Pentru alții, munca este un rău necesar, un mijloc de a pune mâncare pe masă, de a avea un acoperiș deasupra capului, îmbrăcăminte, un mod de a plăti facturile și de a participa la activități care aduc fericirea. Dar v-ați gândit vreodată cum arată o viață întreagă de muncă?

Să presupunem că ne angajăm să lucrăm o săptămână de lucru tipică,  în „medie” 40 de ore. Unii cititori lucrează mult mai multe ore, dar vom folosi aici 40 de ore ca punct de discuție. Acest lucru înseamnă că vom lucra aproximativ 2.000 de ore pe parcursul unui an calendaristic. Să înmulțim rezultatul cu durata vieții profesionale –  să spunem 45 de ani. Aceasta înseamnă 90.000 de ore petrecute la locul de muncă, indiferent dacă rămânem angajați la o singură companie sau facem mai multe schimbări ale locului de muncă și ale carierei. Asta înseamnă mult timp de lucru.

O întrebare bună pe care ar trebui să ne-o adresăm este: „Cum voi petrece acest timp?”, având în vedere că foarte puțini oameni lucrează izolați. Aproape toți lucrăm cu alți oameni și, din necesitate, trebuie să interacționăm cu ei zilnic. Acest lucru ne conduce la o altă întrebare: „Cum ar trebui să mă comport în acele relații?”

S-au scris cărți pe această temă, dar ar fi bine să luăm în considerare doar câteva dintre multele lucruri pe care Biblia le are de spus despre modul în care trebuie să abordăm munca și relațiile cu oamenii cu care trebuie să lucrăm:

Munca noastră ar trebui să ofere un exemplu pozitiv

Unii au o abordare a muncii în urma căreia aleg să facă doar minimul necesar. Merg la serviciu, trec peste acea zi și pleacă acasă. Dar acesta nu este un exemplul bun de urmat, mai ales pentru cei care înțeleg că trebuie să lucreze „ca pentru Domnul” (Coloseni 3:23). Dimpotrivă, trebuie să ne îndeplinim lucrarea – oriunde ne-a așezat Dumnezeu – ca o chemare sfântă.

„Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).

Munca noastră ar trebui să fie fără reproș

Cu toții ne putem gândi probabil la unii oameni care și-au pierdut respectul la locul de muncă din cauza calității  inacceptabile a muncii lor, a comportamentului neetic și a eșecului general de a aduce contribuții valoroase la productivitatea și serviciile organizației, clienților, furnizorilor și colegilor.

„Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni” (1 Tesaloniceni 4:11-12).

Etica noastră ar trebui să fie exemplară

Sârguința noastră și excelența în muncă spun multe despre caracterul nostru, angajamentul față de ceilalți și, cel mai important, despre hotărârea noastră de a servi ca „ambasadori ai lui Hristos” (2 Corinteni 5:20).  Se pare că, într-un mod crescând, oamenii nu reușesc să se mândrească cu munca lor, așa cum și afacerile se luptă să găsească oameni dornici să muncească. Dacă se prezintă la serviciu, mulți par ușor distrași și le este greu să se concentreze pe responsabilitățile lor.

„Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit” (1 Tesaloniceni 4:11).

Munca noastră ar trebui să reflecte preocuparea pentru ceilalți

În timp ce ne îndeplinim sarcinile și responsabilitățile, locul de muncă poate servi și ca  o platformă pentru a reflecta altora dragostea lui Isus Hristos, arătând că ne pasă de ei și de nevoile lor. Dacă simțim că un coleg sau un client se luptă cu o anumită situație, aceasta poate fi o oportunitate potrivită de a arăta grija și compasiunea lui Dumnezeu.

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Marcu 12:31).

Autor: Robert J. Tamasy