David Lavric: Mitul sufletului pereche

Nu am găsit până acum vorbindu-se în Scriptură despre compatibilitate între parteneri, în schimb am observat că Scriptura vorbește despre complementarism, ceea ce este diferit.

Conceptul de suflet pereche presupune doua aspecte: mai întâi atracție fizică sau chimie sexuală, și mai apoi, existența unui partener care să te accepte așa cum ești și care nu va solicita nici o ajustare în comportamentul și gândirea personală. Ne-am găsit perechea când ne simțim atrași fizic și când celălalt este dispus să creadă în noi și în obiectivele noastre fără a produce vreo alterație.

Stanley Hauerwas spune:

„Presupunerea că există cineva special pentru noi cu care să ne căsătorim și dacă ne vom uita cu atenție vom găsi exact acea persoană omite unul dintre aspectele cruciale ale familiei, eșuează în a aprecia faptul ca întotdeauna ne vom căsători cu persoana „greșită”. Noi niciodată nu știm cu cine ne căsătorim, doar credem că știm. Și chiar dacă ne căsătorim cu persoana potrivită, după un timp aceasta se va schimba. Căsnicia este atât de complexă, încât noi nu mai suntem aceleași persoane după ce am intrat în ea. Problema majoră este să învățăm să iubim și să avem grijă de străinul cu care ne-am căsătorit.”

Cei mai mulți dintre noi uităm că Zâna din poveste și Harap Alb sunt oameni păcătoși, iar păcatul este în esență antisocial. Păcatul este inamicul relațiilor. Păcatul dezumanizează oamenii din viața noastră. Ei nu mai sunt nici persoanele față de care ne exprimăm afecțiunea și nici oamenii în care ne găsim bucuria iubindu-i. Mai degrabă ei sunt reduși la două aspecte: sunt ori vehiculele care ne ajută să ne atingem obiectivele, ori obstacolele.

Autorul cărții „When Sinners say I do” continuă ideea lui Stanley și spune:

„Cauza bătăliilor din familie, prieteni, nu este nici căsătoria în sine și nici partenerul de viată, ci este păcatul din inimile noastre, pe de-a-ntregul, total, exclusiv, fără excepție. Această cauză este prezentată în mod clar și consistent în Scriptură.“

John MacArthur dezvoltă același subiect:

„Foarte rapid creștinii pierd din vedere faptul că păcatul este rădăcina problemelor umane si foarte mulți dintre ei neagă că păcatul lor este posibila cauză a chinului din viața lor. Din ce în ce mai mult suntem tentați să explicăm dilema umană în termeni care sunt complet nebiblici: și spunem este vorba despre temperament, dependență, familii disfuncționale, codependență. O asemenea schimbare are un impact înfricoșător. – Îndepărtează realitatea păcatului și vei îndepărta posibilitatea pocăinței. Anulează doctrina depravării umane şi vei evita divinul plan de salvare. Șterge noțiunea de vină personală și vei elimina nevoia de un Salvator.”

Aţi observat că ne vine uşor în anumite momente să-i urâm şi să ne comportăm ciudat cu cei pe care îi iubim cel mai mult? Care este explicația? Suntem păcătoși. Compatibilitatea, așa cum este descrisă ea astăzi, este o simplă și nimicitoare fabulație, un mit. Biblia vorbește despre doi oameni care se ajută unul pe celălalt în procesul sfințirii, doi oameni care se completează și care învață în timp să nu-și caute foloasele lor, ci pe cele ale celorlalți.

Despre Autor

David Lavric este pastor al Bisericii „Pro Nobis” Timișoara. Este căsătorit cu Manana Lavric și împreună cresc trei copii. A fost pastor la Vancouver, Canada și a slujit ca vicepreședinte în Asociația Română Baptistă SUA și Canada. Este absolvent al Institutului Teologic Baptiste din București, promoția 2014 și dețin un master la Regent College, University of British Columbia. Este pasionat de teologie sistematică, eclesiologie și predicarea Scripturii.