De-a lungul carierei mele profesionale am avut mulți oameni pe care uneori i-am numit „șef”. Aceștia erau oamenii cărora le dădeam raportul, cei care mă angajaseră și care aveau autoritatea să mă concedieze dacă nu îmi făceam treaba în mod satisfăcător. Din fericire, în cele mai multe cazuri „șefii” mei au fost în același timp și lideri buni. Dar acest lucru nu este întotdeauna valabil în lumea de afaceri și cea profesională.
Dar care este diferența dintre un șef și un lider? Tim Kight, speaker, autor și consultant, a rezumat această diferență și a descris modul în care perspectiva unui „șef” este diferită de cea a unui lider adevărat. El a susținut că mentalitatea unui șef este următoarea: „Oamenii pe care îi conduc lucrează pentru mine. Responsabilitatea lor este să facă tot ceea ce le spun eu.” De asemenea, Kight a declarat că mentalitatea unui lider autentic este aceasta: „ Eu lucrez pentru oamenii pe care îi conduc. Responsabilitatea mea este să le ofer sprijinul de care ei au nevoie, astfel încât să poată realiza lucruri mărețe”.
Această perspectivă îmi amintește de cartea clasică de afaceri, Good to Great, scrisă de Jim Collins. Cartea se concentrează pe studiile pe care el și echipa sa de cercetare le-au făcut asupra celor mai performante companii. Aceștia au descoperit că în cele mai multe cazuri corporațiile de top nu erau conduse de personalități binecunoscute, carismatice, ci de indivizi umili ale căror pasiuni pentru excelență și succes erau echilibrate de o mare umilință.
Privind asupra cercetării, Collins a făcut următoarea observație: „Liderii buni și mari nu au vrut niciodată să devină eroii cei mai mari în viață. Ei nu au aspirat niciodată să fie puși pe un piedestal sau să devină icoane de neatins. Ei au fost oameni aparent obișnuiți care, în liniște, au avut niște rezultate extraordinare”.
Dacă privim în Biblie găsim persoane asemănătoare: Iosif, Moise, David, Neemia și alții din Vechiul Testament, iar din Noul Testament îî vedem pe apostolii Pavel și Petru și mai ales Isus Hristos.Toți aceștia erau lideri care, folosind termenii lui Kight, au considerat că responsabilitatea lor este aceea de a oferi oamenilor pe care îi conduceau sprijinul de care aveau nevoie pentru a realiza lucruri mărețe. Iată doar câteva dintre numeroasele exemple:
Proiectarea unei viziuni care unește
Una dintre cele mai bune modalități de a conduce este de a prezenta o viziune a muncii care să îi poată inspira pe toți cei implicați. Neemia a făcut acest lucru după ce a inspectat ruinele Ierusalimului antic.
„Le-am zis atunci [tuturor celor care vor fi implicați în lucrare]: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de ocară!” Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine…Şi s-au întărit în această hotărâre bună” (Neemia 2:17-18).
Lucrarea a fost finalizată într-un interval de timp extrem de scurt.
A fi dispus să fii de folos altora
Dacă cineva avea dreptul să insiste ca toată lumea să recunoască autoritatea Lui, acela era Isus Hristos, Dumnezeu întrupat. Cu toate acestea, El a rămas fidel misiunii Sale, aceea de a deveni jertfa de ispășire pentru păcatele omenirii și de a oferi tuturor celor care Îl urmează o viață nouă.
„Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45).
Echiparea celor aflati in grija dumneavoastră pentru a prospera
În loc să se concentreze pe ceea ce pot face oamenii pentru a-și promova propriile obiective, liderii cei mai buni se străduiesc să găsească modalități de a-i încuraja și de a-i provoca pe cei aflați în subordine să înflorească prin folosirea darurilor, abilităților și talentelor date de Dumnezeu.
„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3-4).
Autor: Robert J. Tamasy
