Viața de familie este frumoasă, dar extrem de provocatoare, ceea ce ne-a obligat să fim creativi, să găsim soluții, să creem tradiții specifice și mai ales să ne construim repere care să personalizeze, să adauge o notă individuală relației noastre (atât în ceea ce ne privește pe noi ca părinți, cât și în raport cu copilul nostru).
Obiceiurile pe care ni le-am stabilit (omleta de sâmbătă dimineața, filmul vizionat vinerea seara, rugăciunea comună de seară, absența deviceurilor la masă, ieșirile în vacanță anuale, cântatul, cititul împreună, ca să enumăr doar câteva) punctează și dau valoare timpului petrecut împreună. De multe ori am eșuat și a trebuit să găsim mecanisme de reconciliere, soluții prin care să diminuăm și să reparăm ce am reușit să stricăm într-un moment de neatenție, sau de oboseală. Astfel, comunicarea sentimentelor și cererea de iertare, respectiv recunoașterea greșelilor face parte din acest arsenal care să ne asigure restabilirea echilibrului.
După ani de tatonări, de experimente dar și de reușite, am înțeles că cel mai bine ni se potrivește ca și cod al familiei, principiul HIP.
H – vine de la har, adică de la bunătatea nemeritată și abundentă pe care ne-a o ferit-o Dumnezeu și pe care suntem datori să ne-o dăruim unul altuia.
I – vine de la iubirea necondiționată (de rezultate școlare, profesionale, activități, etc).
P – vine de la pace, pentru că armonia și echilibrul reprezintă mediul în care ne putem face auziți, simțiți și în care putem evolua. Cu siguranță că fiecare familie, conștient, sau nu, are propriul set de valori, valori pe care le cultivă și care-i permit să treacă cu bine prin furtuni și să se dezvolte când sunt sezoane bune.
Pentru noi, însă, acest principiu HIP este definitoriu și și-a dovedit utilitatea, așa că nu putem decât să dorim tuturor familiilor (indiferent de dinamica lor) HIP nesfârșit.
Dr. Mihai Tudor Gavrilă
