Sistemul lumesc, aflat sub domnia celui rău, este și rămâne o provocare constantă pentru creștini, până în ziua când Hristos, Domnul, va reveni și „vom fi ca El”. Greșeala pe care o fac mulți creștini, ani sau zeci de ani la rând, este să se lupte să nu ia parte la lucrurile păcătoase din lume. Știu că anumite lucruri sunt rele, păcătoase, și se luptă din răsputeri să nu cadă. Până când? Până la următoarea cădere!
Toată lupta lor s-a limitat la acțiunile din exterior, la „măsuri de siguranță”, la tot felul de strategii de a ține lumea departe de noi, fie că e vorba de slavă deșartă sau felurite patimi și pofte ale firii pământești. Cu toate acestea, lucrurile par să nu funcționeze. Care este problema?
Problema este că cel rău ne ține preocupați de „exterior” și neglijenți față de ceea ce este în inimă, față de lăuntrul nostru. Ioan scrie:
„Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”. (1 Ioan 2:15).
Fără îndoială, creștinul trebuie să respingă lucrurile păcătoase ale lumii, dar asta e doar o parte de adevăr. Biblia spune să nu iubim lumea și lucrurile din lume! Altfel spus, poți să nu comiți anumite păcate și totuși să le iubești. În acest caz, reziști până la o vreme, până când dragostea față de lume biruie și cazi din nou în păcat. Adevărata luptă este cu iubirea păcătoasă și idolatră, cu ceea ce iubește inima. A fi preocupați de sfințire – din motive adeseori egocentrice – neglijând faptul că inima încă iubește lumea, iată rețeta dezastrului!
Abordarea corectă este să fim preocupați, în fiecare zi, de ceea ce iubește inima noastră și să ucidem dragostea pentru lume. Cum?
Nu există altă cale de a ucide dragostea pentru lume decât găsind o dragoste mai mare. Doar când suntem umpluți de dragostea Tatălui, dragostea pentru lume nu își mai găsește locul, doar fiind plini de El putem să nu mai fim plini de lume (lumești). Or, dragostea Tatălui ne umple, pe măsură ce ne hrănim zilnic cu Evanghelia. Nu este de mirare că cel rău face orice pentru a ne ține departe de rugăciune, de Cuvânt, de contemplarea Calvarului. Știe că fiecare minut petrecut cu gândul la cruce ne umple de dragostea lui Hristos și ucide dragostea pentru lume. Prin urmare, va face orice, chiar și să ne sugereze eforturi și măsuri de sfințire, doar ca să țină departe de inima plină de dragoste a lui Dumnezeu. Preferă să facă din noi niște legaliști căzuți, decât oameni liberi și sfinți cu adevărat!
Fără îndoială, dragostea pentru Hristos ne va îndemna la sfințire și la respingerea lucrurilor din lume. Orice creștin adevărat caută cu stăruință sfințirea, dar o face într-un mod corect. Nu trebuie doar „să nu păcătuim”, trebuie să și urâm păcatul!
Așadar, caută să fii mai puțin focalizat asupra păcatelor din exterior, și mai preocupat de ceea ce iubește inima ta. Nu mai sacrifica niciodată momentele în care poți să-ți umpli inima cu Evanghelia, cu dragostea lui Hristos.
Nu există nevoie mai urgentă, indiferent cât ești de ocupat, decât să-ți ucizi zilnic dragostea pentru lume, fiind mereu și mereu tot mai plin de dragostea lui Dumnezeu!
Costel Ghioancă
Pastorul Bisericii „Adonai” București
