Dacă ați citit biografia sau măcar ceva articole despre David Livingstone știm că nu a fost „misionarul de verandă”, precum cei mai mulți misionari instalați pe coastele Africii. Cât de mult a călătorit el? Hai să ne uităm pe harta atașată, disponibilă pe Britannica.com
Totuși, pentru cei care nu au citit încă, vom face un scurt rezumat-introducere despre lucrarea misionară a lui David Livingstone. Explorator și misionar scoțian (1813–1873), a influențat semnificativ percepția occidentală despre Africa.
A crescut într-o familie scoțiană săracă, dar devotată lui Dumnezeu. A reușit să se elibereze din precondiția de a lucra 14 ore pe zi într-o fabrică de bumbac și a urmat studii de teologie și medicină. Inițial orientat spre China ca medic misionar, și-a redirecționat eforturile către Africa după întâlnirea cu misionarul scoțian Robert Moffat.
Timp de 15 ani, Livingstone a explorat interiorul Africii, combinând zelul misionar cu descoperiri geografice. În ciuda conflictelor cu boerii și portughezii, a devenit un creștin dedicat, explorator și susținător fervent al abolirii sclaviei. Primele sale explorări în Kalahari și supraviețuirea unui atac de leu în 1844 au marcat primele provocări.
Căsătorindu-se cu fiica lui Moffat în 1845, Livingstone a devenit celebru pentru prima descoperire a Lacului Ngami de către un european în 1849.
În 1853, Livingstone își exprimă scopul său ultim în cuvintele: „Deschid o cale spre interiorul Africii sau pier încercând”. Expediția sa ulterioară, începând din Linyanti în 1853, a avut ca scop promovarea comerțului legitim în detrimentul comerțului cu sclavi. Până în 1856, a explorat Zambezi, descoperind Cascada Victoria. „Călătorii și cercetări misionare în Africa de Sud” (1857) a detaliat realizările sale, făcându-l un erou național la întoarcerea în Anglia.
Expediția Zambezi (1858–1864) a avut ca scop comerțul și civilizația. Cu toate că au apărut probleme de organizare, s-au acumulat cunoștințe științifice, contribuind la crearea Protectoratului Britanic al Africii Centrale în 1893.
A treia expediție a lui Livingstone (1866–1873) a căutat izvorul Nilului. În ciuda bolii și problemelor cu personalul, a atins lacurile Tanganyika și Nyangwe. Henry M. Stanley l-a găsit în 1871 cu celebrul salut: „Domnul Livingstone, presupun?” Livingstone a refuzat să părăsească Africa cu Stanley, continuându-și căutarea.
În mai 1873, la Chitambo (Zambia), slujitorii africani ai lui Livingstone l-au găsit mort. Trupul său a fost îmbălsămat, iar inima și viscerele au fost îngropate în Africa. Înmormântat în Westminster Abbey în 1874, influența sa asupra percepției occidentală despre Africa, împreună cu descoperirile, avansurile medicale și insight-urile sociale, îl fac o figură semnificativă în istoria explorării și misionarismului african.
