Suferința – în toate formele ei – nu ocolește pe nimeni. Chiar pe nimeni. Totuși vedem oameni bătuți de grele suferințe (care ar doborî pe mulți alții) și care trec cu un soi de grație și seninătate prin acesta.
Ce anume determină această putere și anduranță?
▪︎ Perspectiva – sunt oameni care s-au deprins să își desprindă privirea de la suferința imediată și să își ridice ochii de jur împrejur. De jur împrejur e multă suferință și în alte curți. Asta te ajuta să te scapi de mentalitatea de victimă și să devii mai echilibrat.
▪︎ Facerea de bine (sau, în varianta formală- voluntariatul) îți deschide ochii la nevoi mai arzătoare decât ale tale și despre care nu știai că există. Facerea de bine celui ce are nevoie de ea este în sine un furnizor de stare de bine și sănătate – un alt medicament pe care îl ducem în propriile buzunare.
▪︎ Nădejdea în Dumnezeu. Dincolo de studii, (care există!), în mod logic, convingerea că nu-i totul până aici și până acum, și pentru aici și pentru acum – are o contribuție importantă la starea de bine și în mobilizarea resurselor proprii ale organismului în procesul de vindecare. Nădejdea este un alt „medicament din cadrul standardului de aur al tratamentului” oricărei boli.
Și ca să ai nădejde trebuie să ai un obiect al nădejdii. Să fim așadar dintre cei ce se bucură în nadejde!
„O inimă veselă este un bun leac. Dar un duh mâhnit „usucă” oasele”. (Marea Carte)
Să fiți sănătoși! În toate.
Dr. Camelia Căpușan
Medic primar neurolog
