Este nevoie de multă înțelepciune de sus pentru a păstra un echilibru între unitatea bisericii și puritatea bisericii. Este indicat să ne rugăm și să lucrăm pentru o mai mare puritate a bisericii, dar nu este indicat ca puritatea să devină singura noastră preocupare. Altfel, foarte ușor poate apărea tendința de separare în grupuri mărunte de creștini “puri”, care mai apoi se exclud unii pe alții.
Având în vedere atât chemarea la unitate prezentată în Noul Testament, cât și anumite delimitări ale unității bisericii, se conturează câteva principii cu privire la asocierea cu alți creștini sau biserici locale și cu privire la relațiile interconfesionale.
- Atâta vreme cât nu sunt amenințate puncte esențiale ale doctrinei sau practicii, ar trebui să folosim orice cale legitimă de afirmare a faptului că suntem una cu alți creștini.
- Inevitabil, ne vom asocia mai mult cu aceia cu care avem mai mult în comun din punct de vedere al învățăturii și practicii.
- Trebuie să ne ferim de orice asociere care ar submina vitalitatea spirituală a Bisericii.
- Trebuie să ne asigurăm că decizia de a ne asocia sau nu cu alți creștini are la bază convingeri și principii biblice veritabile și nu anumite conflicte sau ambiții personale.
- Când creștinii au opinii diferite, atât la nivel individual cât și comunitar, acestea trebuie exprimate în dragoste și nu în spirit polemic.
Mișcarea evanghelică din România are nevoie de voci unificatoare. Cu siguranță există diferențe între noi și putem consuma mult timp și multă energie în a le evidenția, dar e timpul să înțelegem că unitatea creștină este crucială pentru mărturia bisericii în lume și pentru eficiența lucrării bisericii.
Samy Tutac
Pastorul Bisericii „Providența” Timișoara
