Ce credeau Luther, Calvin și Zwingli despre Crăciun

Ce credeau cei trei mari reformatori despre Sărbătoarea Crăciunului?

Principalii reformatori protestanți – Martin Luther, Ulrich Zwingli și John Calvin – au avut perspective diferite în ceea ce privește sărbătorirea zilei de Crăciun. Cele trei puncte de vedere ale acestora sunt toate actuale  și susținute de diverse ramuri ale comunității evanghelice contemporane.

Vom prezenta pe scurt ceea ce gândeau cei trei înaintași protestanți aclamați ai noștri cu privire la perioada festivă.

1.- Luther – în favoarea sărbătoririi Crăciunului

Luther, cel mai înflăcărat, mai amuzant și mai carismatic dintre cei trei reformatori, iubea să sărbătorească Crăciunul și a predicat adesea despre nașterea lui Hristos când se apropia date de 25 decembrie.

Având în vedere că Luther a îmbrățișat principiul normativ al cultului, și anume că tot ceea ce Biblia nu interzice poate avea un loc în biserică, germanul s-a simțit pe deplin îndreptățit să celebreze întruparea Fiului lui Dumnezeu într-un mod special cel puțin o dată pe an.

În predica sa intitulată „Nouă ni s-a născut un copil” (predicată la 25 decembrie 1531), Luther a pus accentul pe credința păstorilor care, „în ciuda a ceea ce le spuneau cele cinci simțuri […] au ajuns la concluzia: acesta este Regele, Mântuitorul, marea bucurie a poporului. Nu era nimic măreț în inimile acelor păstori în afară de cuvintele îngerului. De fapt, acestea erau atât de mari încât, în afară de ele, păstorii nu au văzut nimic altceva. Erau umpluți de acele cuvinte așa cum un pahar este plin cu apă și le făceau cunoscute fără să fie câtuși de puțin preocupați de ceea ce ar fi avut de spus dregătorii din Ierusalim sau obștea preoților. Dimpotrivă, fără nici o urmă de teamă, ei propovăduiau despre pruncul Hristos.”

Predica, caracterizată de un dulce spirit pastoral, face mare caz de neprihănirea perfectă a lui Hristos ca sursă a îndreptățirii creștinului înaintea lui Dumnezeu. „În mine și prin mine însumi sunt un păcătos”, a predicat germanul, „dar în Hristos, în botez și în Cuvânt, sunt sfânt”. Acesta este adevăratul mesaj al Crăciunului. Cel care este Sfetnic și Minunat ne curăță de orice păcat prin moartea și învierea Sa ispășitoare.

Luther a profitat de perioada festivă pentru a declara Vestea cea Bună care i-a captivat atât de mult pe păstorii din Betleem.

2.-Zwingli – contra Crăciunului

La celălalt capăt al spectrului evanghelic se afla Ulrich Zwingli. Nu poate exista nicio îndoială că el a fost cel mai radical dintre cei trei reformatori. Cu toate acestea, anabaptiștii și mai radicali au sfârșit prin a se despărți de predicatorul din Zurich din două motive:

1) Zwingli a continuat să boteze copii; și

2) Zwingli nu credea că biserica trebuie să fie independentă de stat.

Zwingli a scăpat de toate zilele festive ecleziastice din Zurich. Având în vedere că Zwingli a îmbrățișat principiul regulativ al cultului, adică bisericile ar trebui să facă doar ceea ce este poruncit în mod explicit în Scriptură, el s-a opus oricărei sărbători care nu era menționată în Biblie. Această convingere este, desigur, una dintre diferențele cheie dintre bisericile luterană și cea reformată.

Aceeași credință cu privire la principiul regulativ i-a determinat pe presbiterienii scoțieni și pe puritanii englezi să elimine sărbătorile de Crăciun. Când protestantul Oliver Cromwell a fost Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei între 1653 și 1658, Crăciunul a fost interzis la nivel național.

3.- Calvin, nici pro, nici contra

Ca și în cazul Cinei Domnului, cel care a trebuit să medieze între Luther și Zwingli a fost francezul John Calvin.

Deși Calvin a acceptat principiul regulativ al lui Zwingli și nu principiul normativ al lui Luther, el credea că fiecare congregație locală poate să decidă cum să celebreze (sau să nu celebreze) cel mai bine perioada festivă. În ciuda faptului că unii au afirmat că Calvin se afla în tabăra anti-Crăciun, francezul a scris două scrisori, în ianuarie 1551 și martie 1555, în care și-a conturat poziția față de Crăciun.

În scrisoarea din ianuarie 1551, Calvin a explicat că autoritățile din Geneva au eliminat zilele festive înainte de sosirea sa în oraș, mărturisind în același timp în mod deschis că el a sărbătorit -personal vorbind- „nașterea lui Hristos”.

În scrisoarea din martie 1551, Calvin i-a atacat pe cei care criticau anumite biserici care optau să comemoreze perioada festivă. Potrivit reformatorului de la Geneva, astfel de probleme erau „chestiuni de indiferență”. Fiecare biserică putea să ia cea mai bună decizie după ce va fi meditat îndelung asupra problemei în cauză.

Cu alte cuvinte, biserica are libertatea de a decide dacă să sărbătorească sau nu Crăciunul. Dar în niciun caz nu ar trebui ca o biserică să defăimeze o altă congregație care urmează o cale opusă.

Concluzie

Aceste trei perspective sunt încă prezente și astăzi în lumea evanghelică. Așadar, nu există o poziție protestantă definitivă în ceea ce privește Crăciunul.

Personal, eu, Will Graham, sunt de partea lui Calvin în această privință, deoarece consider că abordarea sa este cea mai matură, mai sensibilă, mai pastorală și cea mai apropiată în spirit de cuvintele înțelepte ale apostolului Pavel: „ Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face.” (Romani 14:5-6).

Așadar:

– Dacă sunteți luteran sau calvinist pro-Crăciun, vă doresc un Crăciun fericit anul acesta!

– Dacă sunteți un zwinglian sau un anabaptist sau un calvinist anti-Crăciun, vă doresc să aveți o lună decembrie minunată!

Sursa: Evangelical Focus