Aseară în fața unui stadion plin și înaintea câtorva milioane de telespectatori din întreaga țară, după o pauză de aproape 8 ani, echipa națională de fotbal a României s-a calificat la Campionatul European de anul viitor din Germania.
E mult, e puțin, e meritat, e norocos, e necesar, e benefic?
Sunt doar câteva întrebări din multele care, la final de campanie, se pot pune.
Să auzi de la jucatori, de la Edi Iordănescu antrenorul naționalei, cuvinte care definesc atmosfera din sânul lotului, și anume : familie, spirit, inimă, unitate, modestie, atitudine, credință, principii, valori, e ceva deosebit, ceva care trebuie să continue și să se desăvârsească. Și pe teren și în afara lui.
De dimineață citeam din Biblie un pasaj prin care Dumnezeu ne aduce aminte că toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui…
“Nașterea își are vremea ei și moartea își are vremea ei, săditul își are vremea lui și smulgerea celor sădite își are vremea ei. Dărâmarea își are vremea ei și zidirea își are vremea ei, plânsul își are vremea lui și râsul își are vremea lui, îmbrățisarea își are vremea ei și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei…”
Cei care am jucat atâția ani fotbal, cei care am practicat un sport de performantă, cei care am gustat din cupa unor victorii dorite și muncite, ne putem identifica într-un fel sau altul cu acest timp de bucurie al echipei naționale de fotbal și al adevăraților ei suporteri.
Cu siguranță că fiecare generație de sportivi își are valorile ei, fiecare generație își are provocările ei, limitele ei, dorințele și obiectivele ei.
Generațiile nu se pot compara între ele, dar se pot completa, atunci când te uiți la întregul tablou, nu doar la bucăți din el.
“Mai știm să ne bucurăm…?” a fost una dintre întrebările pe care atât antrenorii, cât și jucătorii echipei naționale și-au pus-o la finalul meciurilor cu Israel și Elveția.
Adevărul e că bucuria se manifestă diferit de la persoană la persoană, de la grup la grup, de la generație la generație, dar totuși nu bucuria în sine e lucrul cel mai important, ci faptul că prin harul lui Dumnezeu, se poate construi un model frumos, la cel mai înalt nivel, chiar și în fotbalul romanesc atât de blamat, din multe puncte de vedere. Se poate construi un model la baza căruia să stea întotdeauna ca și valori: credința, caracterul, sacrificiul, responsabilitatea, smerenia, echilibrul, profesionalismul, empatia.
Dumnezeu să binecuvânteze echipa României cu mult har de Sus, cu multă cunoștință de El, cu multă putere, nădejde și încredere în Cuvântul Lui, știind că toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui…
Doamne ajută, Doamne dă biruintă! ????????
Autor: Daniel Zafiris
Fost atacant în Liga 1
