În această săptămână, Statele Unite celebrează tradiționala sărbătoare a Zilei Recunoștinței. O astfel de sărbătoare are loc, la o data diferită, și în alte zone, inclusiv în Canada, Germania, Japonia, Austria, Grenada, Sfânta Lucia, Liberia și neoficial în țări precum Brazilia și Filipine. Realizând o cercetare a zilelor speciale de mulțumire am descoperit că acestea se desfășoară și în orașul olandez Leiden și pe teritoriul australian al Insulei Norfolk.
Acest lucru ridică câteva întrebări: dacă ținem o zi de mulțumire, pentru ce anume ar trebui să fim recunoscători? Cui ar trebui să fim mulțumitori? Dar ce s-ar întâmpla dacă am trăi într-o țară care nu are nicio zi desemnată pentru mulțumire? Să ne uităm la aceste întrebări în mod individual, folosind Biblia ca ghid:
Pentru ce ar trebui să fim recunoscători?
Uneori suntem tentați să ne batem ușor pe spate atunci când experimentăm succes și avem realizări importante. Este adevărat că, probabil, am muncit din greu pentru a realiza aceste lucruri prin abilitățile noastre. Totuși, cum au apărut acele oportunități? Cum am primit talentele și abilitățile înnăscute pe care le-am folosit? Cu siguranță nu le-am achiziționat de la mall sau de la vreun magazin specializat. În cele mai multe cazuri, ne-am născut cu trăsături care ne sunt utile pentru tipurile de muncă pe care le facem.
Dar cum rămâne cu împrejurările de nedorit, vremurile grele și dificile pe care nu le putem evita? Ar trebui să fim recunoscători și pentru acestea? După ce a trecut prin multe momente dificile pe plan personal și profesional, Albert, prietenul meu, a concluzionat cu tărie că ar trebui să fim recunoscători chiar și pentru „lucrurile rele”. Dumnezeu folosește astfel de lucruri în viețile noastre pentru binele nostru suprem și spre gloria Lui.
Deci, Scripturile ne învață că ar trebui să fim recunoscători atât pentru vremurile bune din viață cât și pentru vremurile rele. Domnul folosește toate aceste lucruri ca parte a procesului Său de a ne șlefui. Biblia spune:
„Bucuraţi-vă întotdeauna… Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:16,18).
Cui ar trebui să fim recunoscători?
După cum am menționat mai sus, în multe cazuri nu noi am fost cei care am creat oportunitățile care ne-au condus la succes și la realizări notabile. Abilitățile și talentele pe care le-am folosit ar fi putut fi dezvoltate și rafinate cu timpul și practica, dar „materia primă” ne-a fost dată de Dumnezeu.
Acesta este motivul pentru care Scripturile ne îndeamnă:
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3:16-17).
Dar dacă „Ziua Recunoștinței” nu este celebrată în țara în care locuiți?
Pentru a fi recunoscător – sau pentru a celebra într-un mod personal o „zi a mulțumirii” – nu este necesar un edict național sau o proclamație locală. Mulțumirea poate fi, și ar trebui să fie, un răspuns natural pentru binecuvântările pe care le primim în fiecare zi.
De fapt, pentru toți aceia dintre noi care credem precum este scris în Iacov 1:17:
„orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”, mulțumirea noastră ar trebui să fie un act de zi cu zi. După cum psalmistul a scris: „… pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!” (Psalmul 30:12).
Autor: Robert J. Tamasy
