Pe bună dreptate avem motive să celebrăm Reforma protestantă din secolul al XVI-lea. În providența lui Dumnezeu, mulțimi de oameni au găsit (sau au fost găsiți de) Evanghelia mântuirii și o trezire spirituală a cuprins Europa, lăsându-și influența până în ziua de azi.
„Post tenebras lux” (după întuneric, lumină) este o afirmație potrivită pentru descrierea realității spirituale, sociale și chiar economice din secolul XVI prin curajul demn de invidiat al reformatorilor Luther, Calvin și Zwingli, dar și a multor altora din umbra lor.
Principiile Reformei, rezumate în mod obișnuit și general în cele cinci solas, sunt vitale pentru înțelegerea Evangheliei. În acest sens, trebuie să cinstim pe astfel de oameni, potrivit cu îndemnul apostolului (1 Corinteni 16:18; Fil. 2:29).
Însă această cinstire nu trebuie să devină idolatrie. Un lucru bun când este perceput ca un lucru suprem, devine idolatrie. Înșiși reformatorii ne-au învățat să privim dincolo de ei, la Scriptură și la puterea transformatoare a Evangheliei prin care îl primim pe Cristos ca Mântuitor și Domn. Cu siguranță scopul lor nu a fost să atragă atenția spre ei, ca și cum ei devin destinația sau standardul final, ci mai degrabă să indice cu claritate spre Cristos și spre Scripturi.
Ne putem raporta la ei ca la indicatoare, dar oprirea și desfătarea finale trebuie să fie numai în Cristos (solus Christus). Ne putem bucura de lumina călăuzirii lor numai în măsura în care ne trimit la Scriptura singură (sola Scriptura) care ne descoperă strălucirea lui Cristos. Îi urmăm cu bucurie câtă vreme încrederea noastră finală se odihnește în Cristos (sola fide). Și ne bazăm pe ajutorul lor doar în măsura în care descoperim măreția și suficiența harului mântuitor (sola gratia), așa încât nu îi vom idolatriza, ci ne vom închina numai lui Dumnezeu (soli Deo Gloria).
Astfel putem celebra Reforma protestantă, cu o bucurie potrivită. Nu vom fi suiți până la cer datorită virtuților lor, dar nici nu ne vom cufunda în disperare din cauza slăbiciunilor și păcatelor lor. Putem privi, istoric, obiectiv și detașat, lucrurile bune precum și lucrurile rele din scrierile și viața lor, fără să-i idolatrizăm sau să-i demonizăm. Avem această libertate regală pentru că L-am găsit pe Cel Prețios, spre care Reformatorii au indicat.
Autor: Betuel Vararu
Biserica „Soli Deo Gloria” din Sibiu
