Trebuie să vă mărturisesc ceva. Este, de fapt, o concluzie la care am ajuns de ceva vreme, citind și răsfoind o mulțime de cărți. Sunt puține cărțile (peste care am dat eu cel puțin!) care să aibă un titlu cu adevărat inspirat și care să rezoneze grozav de mult cu conținutul propriu-zis al cărții. Ei bine, una dintre aceste puține cărți peste care am dat și pe care am citit-o cu puțină vreme în urmă este cartea preotului Ioan-Florin Florescu.
Ce titlu are această carte? „Lumea ca o zi de vineri”. Nu știu ce vă transmite vouă un astfel de titlu, însă vă spun ce îmi comunică mie. Îmi comunică ideea de sfârșit. Se apropie sfârșitul săptămânii. Puțin sumbru, aș zice. Însă îmi mai comunică și ideea de pauză, odihnă. În timpul săptămânii, din cauza serviciului de fiecare zi și din cauza anumitor activități stabilite/rânduite, nu prea avem timp să ne oprim și să medităm mai mult asupra lucrurilor decurse în timpul unei zile, asupra provocărilor și încercărilor vieții. Ei bine, ideea de „vineri” mă duce cu gândul într-acolo. Parcă ritmul vieții încetinește puțin și lucrul acesta îți dă ocazia să meditezi asupra unor lucruri la care n-ai reușit să meditezi în timpul săptămânii. Pauză. Odihnă. Reflectare. Reflecții.
Tocmai în aceasta constă și cartea pe care ți-o recomand: reflecții. Trebuie menționat și faptul că autorul este un preot român din diaspora. Lucrul acesta mă face să fiu deschis la acele idei cu care nu rezonez și nu sunt de acord, însă, totuși, să-i urmăresc argumentația. Da, omul argumentează anumite idei pe care le susține. Și, de regulă, argumentează destul de bine.
Ce conține cartea? Cartea conține povestiri cu tâlc. Nu, nu basme, ci povestiri mai actuale, mai reale, mai aproape de noi. Ce mai conține cartea? Idei. Idei profunde. Idei susținute prin argumente, nu păreri. Spre exemplu, una dintre ideile care mi-a plăcut este că Dumnezeu vrea să rămânem trecători în această lume, să fim conștienți de trecerea noastră prin lume, să nu ne alipim inima de lucrurile acestei lumi, motiv pentru care uneori ne înșală acele așteptări pe care le avem din partea Lui, așteptări care ne-ar lega inima mai tare de pământul acesta. Mi-au plăcut, de asemenea, și ideile pe care le are cu privire la post. Dar acestea va trebui să le descoperiți voi citind această carte.
Per ansamblu, citirea acestei cărți s-a dovedit a fi de folos minții și inimii mele. Autorul nu suferă de „părereologie”. Pragmatismul însoțit de profunzimea izvorâtă din Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu este ceea ce poate fi văzut în cartea preotului Ioan-Florin Florescu.
Lectură plăcută!
Autor: Timotei Stoica
Despre același titlu, marele jurnalist Andrei Pleșu a scris: „Nu e prima dată când scrisul Părintelui Ioan-Florin Florescu mă instruiește, mă consolează, mă bine dispune. Ca cititor, am întotdeauna ceva nou de învățat, ceva întremător de trăit, ceva de natură să transforme răspunsurile gata-făcute în pasiune interogativă, în căutare răsplătitoare. Ceea ce, din păcate, e o experiență rară, când e vorba de alte texte „edificatoare”, în care, de multe ori, cum o spune și Părintele Florescu, certitudinile previzibile evacuează „uimirea și cutremurul. De puține ori mi s-a întâmplat să văd împletindu-se, cu atâta naturalețe, cateheza cu libertatea spirituală, cu surpriza (nearogantă) a interpretării, cu experiența de viață și, când e cazul, cu umorul…” a descris titlul „Lumea ca o zi de vineri”, Andrei Pleșu.
