Imaginați-vă pentru o clipă un director care convoacă o întâlnire specială, și după ce aduce un lighean și prosoape, începe să spele picioarele membrilor echipei. O astfel de scenă într-o corporație ar fi considerată în cel mai bun caz foarte ciudată, poate chiar incredibilă. Cu toate acestea, pe măsură ce citim în Biblie relatările despre viața lui Isus Hristos, aflăm că El a făcut exact acest lucru. Acest gest a fost atunci la fel de șocant precum ar fi astăzi.
Isus a călăuzit grupul Său de 12 ucenici timp de trei ani. La momentul respectiv ei nu știau că lucrarea Lui de pe pământ se apropia de sfârșit. Isus s-a hotărât să le ofere o lecție foarte clară, chiar surprinzătoare. Luând un lighean, un prosop și apă, El a început să spele picioarele ucenicilor Săi, așa cum ne este descris în Ioan 13:4-17. Spălarea picioarelor era obișnuită pe vremurile acelea, deoarece drumurile pe care oamenii le parcurgeau erau prăfuite sau pline de noroi, dar sarcina aceasta era întotdeauna îndeplinită de servitorii cei mai de jos, nu de conducători.
Vă puteți imagina această scenă? O tăcere inconfortabilă a umplut sala și ucenicii și-au întâlnit privirile înspăimântate și neîncrezătoare. În cele din urmă, unul dintre ei, Petru, care era cunoscut pentru temperamentul său iute, și-a exprimat șocul în cuvinte de umilă sfidare:
„Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” (Ioan 13:8).
La care Isus a răspuns:
„Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine”.
Scopul lui Isus a fost să ofere un exemplu permanent despre modul în care conducătorii adevărați ar trebui să-i slujească pe cei pe care îi conduc.
În lumea afacerilor de astăzi, observăm adesea o schimbare înfricoșătoare care are loc la oameni, pe măsură ce urcă pe scara corporativă. Indivizii care odată au fost buni, grijulii și flexibili suferă o transformare radicală pe drumul de urcare în ierarhie. Devin lipsiți de maniere, grosolani, aroganți și inaccesibili, uitând de colaboratorii pe care i-au lăsat în urmă. Ei încep să vadă doar ceea ce vor și pe cine vor.
În ce moment al urcării are loc această „metamorfoză”? Alpiniștii sunt adesea afectați de „răul de altitudine”, ale cărui efecte sunt devastatoare. Aerul rarefiat, oxigenul limitat poate crea probleme psihice grave, uneori ireversibile. Ar putea exista un echivalent pe scara corporativă?
Cauza unor astfel de schimbări radicale manifestate de directorii în ascensiune poate fi atribuită uneia dintre cele mai comune trei slăbiciuni care îi afectează pe lideri: PUTEREA. Celelalte puncte slabe, despre care au scris multe autorități sunt banii și sexul, dar ele vor fi subiecte ale unei alte ediții. Deocamdată, să ne uităm la Putere, descriind-o ca fiind capacitatea de a exercita autoritatea în mod deliberat și uneori, în mod arbitrar.
Intoxicați de prestigiul și puterea de care dispun, liderii adoptă abordarea „Poruncă și supunere”. Nu oferă nicio ocazie de discuție, dezbatere sau dispută. În cel mai rău caz, acești lideri cedează în fața unei ispite care datează din grădina Edenului, așa cum este descrisă în primul capitol din Geneza, prima carte a Bibliei. „Veți fi ca Dumnezeu”, așa cum ispititorul le-a spus lui Adam și Evei (Geneza 3:5).
Conducători, politicieni, birocrați, președinți, directori, manageri – toți pot fi ademeniți de această înșfăcare perpetuă a puterii. Din acest motiv una dintre ultimele acțiuni pe care Isus din Nazaret le-a făcut înainte de trădarea și răstignirea Lui, a fost să spele picioarele celor pe care îi conducea, inclusiv picioarele lui Iuda, cel care avea să-L trădeze curând după aceea.
Vă puteți imagina o scenă ca aceasta – sau o acțiune echivalentă – la locul dumneavoastră de muncă? Dacă ați avea o poziție de conducere, ați fi capabil să o îndepliniți cu seriozitate și sinceritate? Proverbe 22:4 ne oferă o perspectivă demnă de luat în considerare:
„Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa”.
Umilința sinceră și disponibilitatea de a-i servi pe cei pe care îi conducem – puterea de a inspira o echipă către excelență!
Autor: Sergio Fortes
