Generația fără ideal n-are copii, dar își judecă aspru părinții; nu studiază trecutul, dar vrea să influențeze prezentul; confundă toleranța cu indolența și transparența cu ireverența; evită efortul și îmbrățișează confortul; nu mai urcă muntele și nici nu cunoaște bucuriile muncii la câmp, dar se bălăcește-n mlaștina pornografiei și-n păienjenișul vulgarității; respinge drogul lecturii din vechile biblioteci, însă inhalează experimental praful de cocaină.
Generația fără ideal disprețuiește creștinismul și curtează ocultismul; nu postește, dar apără dieta vegan; nu pricepe mistica luminii și goticul medieval, însă aplaudă orice cabină sau container scandinav; ignoră frumusețea clasică, dar îmbrățișează amestecul de kitsch, grotesc sau diform al post-modernității; respinge gramatica Academiei și exigența unui vocabular îmbogățit, dar navighează dezinvolt printre GIF-uri, emoticoane și exclamații analfabete.
Generația fără ideal e fericită să înlocuiască vechiul cetățean cu noul consumator; patria cu niște bitcoini; sacrificiul pe altarul familiei, cu jertfa de tip burn-out pentru corporație. Înainte, tinerii luptau pentru țara lor, unde visau să lase-n urmă un dram de bine, adevăr și frumos; astăzi, dezrădăcinarea și depeizarea sunt norma.
Dacă odinioară te definea profesia ori meseria (uneori cultivată din tată-n fiu), acum e mai importantă pila, fenta, șmecheria. În locul statorniciei, aplaudăm descurcăreala; nu studiile cinstite, ci școala vieții; nu evoluția spirituală, ci prostituția digitală; nu dulgherul și zidarul, ci vedeta filmelor pentru adulți.
Pentru generația bunicilor, diplomele aveau valoare iar plagiatul era o raritate; astăzi, hârtia suportă orice titlu imprimat fraudulos, cu voie de la stăpânire. Cândva se făceau pelerinaje liniștite spre locurile sfinte; acum ne mândrim cu sexul anal și marșul spre noi culmi de promiscuitate.
Am evoluat? Ne-am emancipat? Dumneavoastră ce credeți? Suntem oare mai buni? Care români vă plac și ce modele credeți că putem propune tinerilor de astăzi?
