În vederea asigurării fericirii omenirii, după terminarea operei de creație, Dumnezeu i-a oferit omului trei șanse, pe care acesta le-a respins, păcătuind împotriva Creatorului său. Dumnezeu l-a așezat pe om în Rai, de unde acesta a fost alungat din cauza căderii în păcat. Apoi, oamenii au continuat să se înmulțească prin ramura descendentă din Set.
Cum însă, întreaga omenire s-a pervertit, Dumnezeu a fost nevoit să trimită Potopul asupra Pământului. În sfârșit, urmașii lui Noe, salvați în chip minunat de apele judecății vor atrage asupra lor pedeapsa survenită la Turnul Babel.
Începând cu capitolul 11 al Genesei, Dumnezeu renunță, în mod provizoriu, să se ocupe de națiuni; ele vor trece pe al doilea plan, până când le va fi adusă, prin Isus Hristos, Evanghelia harului.
Dar, pentru a crea condițiile corespunzătoare realizării mântuirii, Dumnezeu ridică un popor aparte, destinat să dea lumii Biblia și pe Mesia. Printr-o hotărâre suverană a harului Său, Domnul îl cheamă pe Avraam, primul mare patriarh al lui Israel, prin următoarele cuvinte:
„Ieși din țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare, și vei fi o binecuvântare….și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Gen. 12:1-3).
Trei promisiuni principale sunt conținute în acest apel:
– darul unei țări, Canaan
– asigurarea că Avraam și urmașii lui vor deveni o națiune importantă
– binecuvântarea, al cărei canal va fi poporul ales, se va revărsa peste lumea întreagă. Binecuvântarea aceasta va consta în revelarea lui Dumnezeu prin intermediul Scripturii și mai ales în venirea Mântuitorului lumii.
Dumnezeu îi repetă lui Avraam de mai multe ori aceste promisiuni și sfârșește prin a i le confirma solemn prin intermediul unui legământ veșnic.
În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, şi anume: ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor, a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor, a amoriţilor, a canaaniţilor, a ghirgasiţilor şi a iebusiţilor.” Geneza 15:18.
Avram s-a aruncat cu faţa la pământ; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel: „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri. Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi. Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor”. Geneza 17:3-8.
Ce minunată vocație a fost rezervată poporului ales! Evreii nu au fost totdeauna credincioși Domnului, însă El a realizat deja, în ciuda lor, o mare parte din profeția biblică. Să nu uităm niciodată cuvintele Domnului Isus care a afirmat că
„…Mântuirea vine de la iudei” (Ioan 4:22).
Ioan Cocîrțeu
Pastorul Bisericii Baptiste nr. 2 Timișoara
