Atunci când oamenii pleacă, ei nu părăsesc o instituție sau o organizație ci, în realitate ei întorc spatele altor oameni. Răul este invaziv. Frigul ocupă orice loc lipsit de căldură, întunericul ia mereu locul luminii, lipsa smereniei produce mândrie iar în inimile lipsite de dragoste își face loc întotdeauna răutatea.
În urmă cu câteva luni am avut o revelație personală. Mă luptam cu gândurile renunțării. Mi-am dedicat ultima parte a vieții slujirii altor oameni si, la fel ca Isus, am ajuns pe crucea mea, Baraba zburdând (aparent) liber prin viață. În astfel de contexte ajungi să iubești izolarea și solitudinea. Neveghind, începi să te îndrepți spre egoism, uitând că după cruce urmează libertatea și slava.
Înapoi la revelație. Dumnezeu avea o infinitate de modalități prin care să salveze lumea. Dintre toate variantele a ales una, cea ma bună și, aparent, cea mai stupidă: trimiterea unei oi în mijlocul lupilor, asigurându-se că rămâne oaie. L-a trimis pe Isus cel drept, cel înțelept, cel credincios și vertical, cel statornic și nepătat între cei răi, lacomi și mândri ca, fiind cu ei și dintre ei, să înceapă transformarea și redirecționarea lumii.
Care este morala revelației? Care este problema majora a societății noastre? De prea mulți ani, oamenii corecți, educați, vizionari, drepți și valoroși s-au dat la o parte din conducerea comunității lor, a orașelor și a țării. Ce s-a întâmplat făcând asta? Au lăsat locurile libere. Dar, răul este invaziv și locurile au fost ocupate de cei care nu ar fi trebuit să stea pe ele. Așa au plecat românii, părăsind alți oameni nu țara, nu orașele, nu satele și comunele.
Ce e de făcut? Dacă oamenii buni nu-și vor asuma, dacă nu vor intra între lupi, nu-și vor sufleca mânecile și dacă nu se vor face una ca și ei dar nefiind la fel ca ei, nu va veni salvarea. Dacă oamenii buni vor sta tot pe margine, copiii noștri vor avea aceleași lupte ca și noi. Fiecare război câștigat de generația noastră nu va mai trebui luptat de generația de după noi.
„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător pînă la moarte, și încă moarte de cruce”. (Filipeni 2:5-8)
Cristian Galea
Consilier Local în județul Arad
