Printre efectele indirecte ale pandemiei globale de COVID-19 – le-am putea numi „daune colaterale” – s-a numărat o creștere dramatică a persoanelor de toate vârstele care au experinemtat sentimente de deznădejde. Pe parcursul pandemiei, mulți oameni nu au știut încotro se îndreaptă. Deznădejdea și disperarea au devenit tovarăși permanenți. Pentru unii, acest lucru a determinat o întoarcere la comportamentele de dependență din trecut. Alții au luat în calcul chiar situația ireversibilă de a-și pune capăt vieții pentru a scăpa de frică și durere.
Nu voi uita niciodată cum unul dintre clienții mei mi-a spus că fosta lui soție a decis să-și pună capăt zilelor. El încă plătea asigurare de viață pentru ea, deși ea își părăsise familia cu mai bine de trei ani. Cu toate acestea, îndemnizațiile de deces nu au putut în niciun fel să înlăture durerea prin care el și cei doi băieți ai săi au fost nevoiți să treacă după pierderea ei. Cineva a denumit sinuciderea drept „o soluție permanentă la o problemă temporară”. Odată cu decizia ei de a-și curma viața, această familie a pierdut contactul cu cineva iubit.
Viața este prețioasă și mereu m-am întrebat cum poate cineva să renunțe la ea, indiferent cât de sumbre sau lipsite de speranță ar părea lucrurile. Eu consider că este un efort util să căutăm speranță în vremuri aparent lipsite de speranță. Cu toții ne confruntăm cu dificultăți în capitolele vieții noastre. În calitate de ucenic al lui Hristos, am ajuns să înțeleg că viața nu este întotdeauna ușoară – și nici nu a fost plănuită să fie așa. Isus le-a spus ucenicilor Săi:
„În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).
De asemenea, găsesc încurajatoare și aceste versuri dintr-un cântec al Gaither Vocal Band, „Știind că-I viu”:
„Stiind ca-I viu, pot învinge teama, Si eu sunt viu caci m-a salvat.
Si când ispita grea mă va ajunge, Pe bratul Său mă simt mereu învingător”.
Acestea sunt niște cuvinte frumoase pe care le-am memorat; ocazional mă trezesc cântându-le când trec prin momente descurajatoare. La fel ca majoritatea dintre noi, mă aflu mai des în văi decât pe vârfuri de munți.
Experiența m-a învățat că aici este locul în care Dumnezeu preferă să mă folosească, pentru că atunci mă simt cel mai aproape de alte persoane care au nevoie de încurajare. Acesta este motivul pentru care experiențele noastre personale sunt atât de semnificative. Trebuie să le împărtășim cu alții care ar putea trece prin circumstanțe similare.
Deznădejdea este o tactică a dușmanului nostru spiritual, pe care Biblia îl identifică drept Satan. El și demonii săi doresc să stârnească sentimente de deznădejde și să doboare cât mai mulți oameni posibil. Așa cum C.S. Lewis declară în cartea sa puternică, Scrisorile lui Zgândărilă, Satana este un mincinos și un înșelător. Scopul lui a fost întotdeauna să ne înșele și să ne distrugă viețile. Răspunsul la aceasta este încrederea noastră veșnică în Isus Hristos.
Noi toți, cei care ne-am pus încrederea în Hristos ca Mântuitor și Domn, știm că bunăstarea noastră veșnică este în siguranță. Lucrarea mântuirii a avut loc cu mai mult de 2.000 de ani în urmă, când Hristos a murit pentru noi și pentru păcatele noastre din trecut, prezent și viitor. Dar lucrarea Lui continuă și astăzi. Avem promisiunea Lui:
„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).
De asemenea, Isus le-a spus ucenicilor Săi:
„iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20).
Chiar și atunci când lucrurile par lipsite de speranță, ne putem agăța de o altă asigurare:
„nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10).
Autor: Jim Langley
Un comentariu
Foarte bine spus! Aceste cuvinte sunt incurajatoare si reflecta increderea ta in planul lui Dumnezeu si venirea lui Isus. Povestea ta confirma faptul ca deznadejdea poate fi infranta prin crezul ingerilor, „O, ce infricosat minunat!”.