Creștinismul progresiv (Progressive Christianity) este un termen din ce în ce mai folosit în mediile românești, însă nu întotdeauna înțeles. Pornind de la cartea Christianity and Liberalism a lui J. Gresham Machen, scrisă în 1923, autorul Michael Kruger oferă o succintă prezentare a acestui nou și vechi creștinism în cartea scrisă în 2001: The Ten Commandments of Progressive Christinity, sub forma unor porunci.
Alți autori pun aceste afirmații la categoria jumătăți de adevăr. Cred că fiecare dintre ele se situează bine, exact aici. Ele spun o frântură de adevăr, dar nu TOT adevărul.
Ne despart deja 22 de ani de la data scrierii acestor „porunci” și 100 de ani de la prima carte menționată. Jumătățile aceste de adevăr par mai actuale ca oricând. Fiecare dintre ele trebuie explicate și amendate pe alocuri.
Enumăr mai jos aceste porunci. Cel mai probabil voi reveni asupra fiecăruia, în diferite contexte.
- Isus este doar un model de trăire, nu un obiect al închinării.
- A încuraja potențialul oamenilor este mai important decât a le vorbi despre depravarea păcatului personal.
- Împăcarea trebuie să fie întotdeauna mai importantă decât a emite judecăți.
- Un comportament prin de har este mult mai important decât o credință corectă.
- A accepta orice întrebare este mai important decât a oferi răspunsuri care pot cauza deranja.
- A încuraja căutarea personală este mai important decât uniformitatea de grup.
- Împlinirea nevoilor stringente este mai importantă decât respectarea instituției.
- Instaurarea păcii este mai importantă decât păstrarea autorității.
- Ar trebui să fim mai preocupați de dragoste și mai puțin de sex.
- Viața pe acest pământ este mai importantă decât orice viață viitoare.
Dacă afirmația lui Spurgeon, că „discernământul nu ține atât de mult de a ști să faci diferența dintre bine și rău, ci dintre bine și aproape bine” atunci, astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să fim în stare să „luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3).
