În fiecare an descoperim ceva nou în propaganda elgibitistă. Anul acesta este noțiunea că ne aflăm în preajma formării unei identități noi, politice și sociale, bine conturată și sprijinită de o ideologie (nu doar practică) aparte. E vorba de identitatea elgibitistă, o identitate nouă și deja confirmată de sociologi. Discutăm astăzi acest subiect pentru prima dată redând mai multe paragrafe dintr-un articol recent scris pe această temă de sociologul american Mark Regnerus. Creștin practicant, Dr. Mark Regnerus este profesor de sociologie la University of Texas (Austin). Scriitor prolific, profesorul Regnerus e unul din experții internaționali privind subiectul de azi.
Mark Regnerus
Se observă o creștere a autoidentificării LGBTQ în rândul adulților tineri care nu manifestă comportament homosexual. Noile analize ale datelor Gallup pun cifra LGBT între Zoomeri (adică a celor născuți între 1997 și 2012) la 20%. Datele furnizate de General Social Survey arată că ponderea americanilor LGBTQ sub 30 de ani a explodat de la 4,8% în 2010 la 16,3% în 2021. Indiferent de sursa datelor, însă, este clar că în 11 ani, identificarea LGBTQ în rândul tinerilor americani s-a triplat.
Și totuși, comportamentul non-heterosexual la persoanele de sub 30 de ani rămâne puțin peste jumătate din această cifră, la 8,6% (în 2021). Comportamentul sexual obișnuia să fie distincția cheie a homosexualității. Homosexualitatea, însă, a cedat locul identității personale, atât ideologice, cât și politice.
De fapt, ar fi trebuit să vedem evoluția lucrurilor în această direcție. Într-un studiu publicat anul trecut în Archives of Sexual Behavior, coautorul meu Brad Vermurlen și cu mine am descoperit că predictorul cheie al atitudinilor adulților cu privire la tratarea disforiei de gen a adolescenților cu hormoni sau intervenții chirurgicale nu a fost vârsta, afilierea politică, educația, orientarea sexuală sau religia. Cel mai bun predictor a fost dacă respondenții s-au considerat pro-viață sau pro-avort.
Acest lucru ne-a surprins. În retrospectivă, nu ar fi trebuit să ne surprindă. Opiniile despre avort și medicina de gen tind să se orienteze pe diferențele de bază în modul în care oamenii înțeleg persoana umană, propriul lor corp, corpurile altora și chiar scopurile pentru care existăm.
Cartea lui James Davison Hunter
Sociologul James Davison Hunter a prezentat acest lucru în cartea sa din 1991 Culture Wars. În ceea ce el eticheta atunci ca viziunea „progresistă” asupra lumii, autonomia corporală este primordială pentru această viziune „progresistă”. Determinăm noi cine suntem și ar trebui să fim liberi să facem acest lucru prin modificarea corpului și controlul și redirecționarea proceselor corporale. În ceea ce Hunter a numit viziunea „ortodoxă” asupra lumii, pe de altă parte, integritatea corporală depășește autonomia și autodeterminarea.
Conform doctrinei creștine, noi nu suntem ai noștri, ci aparținem – trup și suflet – salvatorului nostru Isus Hristos. Trupurile au scopuri naturale, scopuri spre care sunt ordonate ele în mod obiectiv. Ele trebuie primite si acceptate ca si un cadou.
Cele două viziuni sunt perspective izbitor de diferite privind sinele și identificarea personală.
Perspectiva maternității poate submina fără îndoială sentimentul de auto-stăpânire asupra propriului corp. Acesta este cazul în special dacă înțelegi corpul tău ca „aparținându-ți” ție și că stăpânești asupra lui făcând alegeri pentru el. Poți să-l modifici permanent. Nu este de mirare că o sarcină poate speria oamenii, pentru că în viziunea progresivă asupra lumii ai dreptul de a nu fi însărcinată, la fel cum ai dreptul de a te autoidentifica așa cum îți dorești. Este un adevăr să afirmi că ai dreptul la modificarea corpului în serviciul propriei autodefiniții. Și de ce ar trebui să fii minor să împiedice astfel de drepturi?
Întrucât argumentele anterioare dau – din punct de vedere juridic despre orientările sexuale fixe și stabile – loc unor identități sexuale și de gen maleabile, este tentant să ne întrebăm dacă nu cumva vorbim doar despre viziuni diferite asupra lumii, ci despre sisteme religioase alternative. La urma urmei, LGBTQ este o umbrelă mare care conține propriile sale ritualuri, angajamente de crez, forme de închinare, obiecte și locuri sacre, o liturghie, un calendar cu zile sfinte, mărturisiri adecvate, relatări de mântuire, martiri, coduri morale și reprezentanţii magistrali.
Autoidentificarea
Apartenența religioasă începe de obicei cu autoidentificare. Așa cum nu toți creștinii își practică credința, la fel nu toate persoanele LGBTQ autoidentificate demonstrează comportamente asociate de mult timp cu mișcarea. Și așa cum există multe întrebări morale care îi dezbină pe creștini, tot așa este și cazul în lumea LGBTQ. Dar adâncimea emoțională a dezacordului sugerează că sistemele de credințe religioase de bază se ciocnesc.
Limbajul și structurile de autoritate nu sunt mai puțin esențiale în lumea LGBTQ decât sunt în propria noastră credință. Sociologul britanic Anthony Giddens – unul dintre cei mai renumiți sociologi în viață astăzi – a articulat importanța pecetluirii noilor idei cu cuvinte noi în cartea sa din 1992 „The Transformation of Intimacy” – „Transformarea intimității”: „Odată ce există o nouă terminologie, sexualitatea, ideile, conceptele și teoriile formulate în acești termeni se infiltrează în viața socială însăși și ajută la reordonarea ei.”
Acesta este motivul pentru care Hunter a descris cultura (în cartea sa To Change the World) drept puterea denumirii legitime. Acum, cu regularitate, ne luptăm cu adversarii noștri pentru termenii de bază. Dar, uneori, chiar și mișcările religioase noi se devansează, încurcându-și ontologia sistematică.
Într-adevăr, aceasta se poate dovedi a fi o punte prea distantă. Mulți oameni de orice credință ori de nicio credință s-au săturat de prozelitismul sexual. Există multă toleranță în America, inclusiv în rândul creștinilor, dar puțin interes pentru ideile revoluționare sexuale. Distincția sexuală nu este o problemă care necesită o soluție.
Implicarea creștinilor
Creștinii au o antropologie distinctă a persoanei umane și o viziune mai bună și mai fericită pe termen lung pentru înflorirea umană. Din păcate, mulți dintre noi nu reușesc să o articuleze. Dar momentul să explicăm ceea ce credem, adevăratul, binele și frumosul, este acum. Deși rămâne de văzut cum va arăta viitorul nostru și cum se va desfășura conflictul cultural prezent în instanțe, legislaturi și în familii.
Creștinii trebuie să rămână fermi și să lupte cu duritate și corectitudine și cu bună judecată în domeniul sexualității. Miza este mare. În joc este întreaga lume și civilizație, și nu doar o singură țară.
Versiunea completă în engleza a articolului lui Mark Regnerus o puteți citi pe The Public Discourse.com. Titlul articolului este What the surge in LGBTQ self-identity means / Care e însemnătatea creșterii vertiginoase a identificării LGBTQ personale?
Haideți să luptăm pentru identitatea creștină
Apreciem că un grup de cetățeni români au lansat o inițiativă legislativă cetățenească în luna mai pentru a desemna luna iunie drept lună a identității creștine în România. Efortul lor lăudabil se aliniază perfect cu moștenirea lăsată nouă de părinții noștri pentru păstrarea și promovarea identității creștine în România.
Nu știm să existe un alt efort similar în alte țări europene. Nădăjduim deci că ceea ce a început în România să fie de bun augur. Dacă până acum câteva generații identitatea creștină era periclitată de otomani, acum ea este periclitată de occidentali. Avem încrederea, însă, că vom reuși. Am supraviețuit o jumătate de mileniu de atacuri musulmane și le vom supraviețui și pe cele hedoniste, ateiste și occidentale. Sprijiniți acest proiect! Strângeți semnături pentru proiectul de lege „Luna Iunie – Luna Identității Creștine”!
