La 14 mai 2023, în Turcia au avut loc atât alegeri parlamentare, cât și alegeri prezidențiale. Parlamentul din Turcia, cunoscut și sub denumirea de Marea Adunare Națională este format din 600 de deputați care sunt aleși pentru un mandat de 5 ani. În perioada anilor 1980 – 2022, pragul electoral pentru accedere în Parlament era de 10%. Acesta era cel mai înalt prag electoral înregistrat pe tot continentul european. Autoritățile turce au introdus acest prag în anul 1980 ca urmare a loviturii de stat în încercarea de a menține și de a asigura stabilitatea politică. În anul 2022, inclusiv sub presiunea opoziției din Turcia, pragul a fost diminuat la 7%. Conform rezultatelor anunțate, blocul electoral susținut de președintele Erdogan a reușit să-și păstreze majoritatea obținând 323 de mandate din cele 600.
Prestigioasa televiziune britanică, the BBC a transmis că turcii se află într-un moment de cotitură istorică, având de ales între doi candidați la președinție care oferă căi radical diferite pentru viitorul țării lor, citez: „După mai bine de 20 de ani la putere, Recep Tayyip Erdoğan promite o Turcie puternică și multilaterală și crearea a șase milioane de locuri de muncă, acuzând Occidentul că încearcă să îl doboare. Președintele Erdogan își acuză adversarii că sunt „pro-LGBT”, în timp ce partidul său cu rădăcini islamiste se poziționează de partea familiei. Principalul său rival, Kemal Kılıçdaroğlu, susținut de o opoziție largă, dorește să readucă acest stat membru NATO pe o poziție pro-occidentală și mai democratică.”
În avalanșa de evenimente și noutăți, nu întotdeauna reușim să acordăm o atenție cuvenită unor asemenea evenimente precum alegerile din Turcia. Cu toate acestea, consider că aceste alegeri sunt importante și pentru Republica Moldova. La momentul actual schimbul comercial între Turcia și Republica Moldova se apropie de 1 miliard dolari SUA. Ministrul Agriculturii, Vladimir Bolea, în cadrul unui interviu despre relația cu Turcia a declarat: „Deși nu avem hotare comune, relațiile comerciale, însă, sunt ca între vecini, de aceea, ne dorim să le consolidăm. Conform datelor oferite de Biroul Național de Statistică, în anul 2022, peste 50% dintre moldoveni care au apelat la serviciile agențiilor de turism au ales să-și petreacă vacanța în Turcia. Tot anul trecut, s-au împlinit 30 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Republica Moldova și Republica Turcia. Altfel spus, este important să înțelegem că cel puțin parțial, viitorul Republicii Moldova, este și va fi afectat de evenimentele din țările din apropiere.
În comparație cu scrutinul precedent, când Președintele Erdogan a câștigat din primul tur, în cazul alegerilor din 14 mai nici unul dintre candidați nu a acumulat minimul necesar de 50%+1 dintre voturi. Astfel, conform rezultatelor din primul tur, pentru Erdogan au votat 49.5%, iar pentru principalul său contracandidat susținut de un bloc alcătuit din 6 partide politice au votat doar 44.9%. Deși opoziția a reușit să forțeze desfășurarea turului doi, totuși în condițiile în care Kilicdaroglu a obținut un rezultat mai slab decât se anticipa, președintele Erdogan are acum o mare șansă pentru victorie. Revista britanică The Economist a menționat că șansele ca Kilicdaroglu să poată să-l bată pe Erdogan sunt extrem de mici.
Ascensiunea președintelui Recep Tayyip Erdogan
În cazul în care Erdogan reușește să câștige în al doilea tur, el va obține un nou mandat de 5 ani în funcția de Președinte al Turciei. Erdogan a venit la putere în anul 2002, câștigând alegerile parlamentare cu partidul Justiției și Dezvoltării pe care tot el l-a fondat cu un an mai devreme. În anul 2003, Erdogan ajunge Prim-ministru. Mandatul său de Prim-ministru a durat până în 2014. Dar ambițiile sale au continuat să crească, dorind mult să devină și Președinte al țării. În 2015 a fost ales Președinte al Turciei, dar la acea etapă această funcție era una mai mult onorifică, decât una care să confere acces la pârghiile puterii. Pentru a aduce putere funcției de Președinte, Erdogan a inițiat un referendum constituțional. Funcția de prim-ministru a fost desființată, iar sistemul parlamentar a fost înlocuit de un sistem prezidențial. Un element atractiv al oricărui regim prezidențial este stabilitatea în funcție. Este mult mult mai ușor să dai jos un Prim-ministru și aproape imposibil să dai jos un Președinte de țară. De exemplu, în perioada anilor 2009-2023, Republica Moldova a avut parte de nouă Prim-miniștri, iar Lizz Truss, fostul Prim-ministru al Marii Britanii, a avut un mandat de doar 49 de zile.
Această modificare a Constituției ne arată foarte bine dorința omului nu doar de a avea putere, dar și de a acumula tot mai multă putere. Conceptul creștin despre lume și viață ne spune că fără instituirea unor limite care să tempereze dorința de putere, aceasta niciodată nu va fi satisfăcută. La momentul actual, oficiul Președintelui îi conferă lui Erdogan puteri vaste și îi acordă o influență foarte mare asupra Parlamentului.
Turcia modernă, Turcia așa cum o cunoaștem noi astăzi, a apărut ca urmare a dezintegrării Imperiului Otoman odată cu încheierea Primului Război Mondial. Declinul Imperiului Otoman era deja vizibil la începutul Primului Război Mondial, dar așa cum orice sfârșit reprezintă și un început, căderea Imperiului Otoman a permis fondarea unei țări moderne și seculare. Omul cheie și primul lider al Turciei moderne a fost Mustafa Kemal Ataturk. El a condus Turcia în perioada anilor 1923 și 1938. O particularitate extrem de interesantă a Turciei moderne a fost faptul că identitatea acesteia nu se baza pe identitatea islamică a Imperiului Otoman. Ataturk a reușit să dea o dimensiune seculară identității naționale turcești.
Partea asiatică a Turciei moderne mai este cunoscută și sub denumirea de Asia Mică. Pentru creștini, acest lucru are o semnificație aparte. Multe dintre bisericile care sunt menționate pe paginile Noului Testament s-au aflat pe teritoriul Turciei de astăzi. Cea mai mare parte a lucrării apostolului Pavel a fost desfășurată în această regiune. Iar atunci când împăratul Constantin a instituit creștinismul ca religie a Imperiului Roman, el a decis să stabilească în această regiune noua capitală de răsărit a Imperiului său. La început orașul a fost cunoscut sub denumirea de Noua Roma, ulterior fiind schimbată în Constantinopol sau Istanbulul de astăzi. În secolul XV, anume Constantinopolul va fi cucerit de musulmani, iar odată cu preluare orașului de către otomani, identitatea teologică a acestui teritoriu a fost transformată radical. Cucerirea Constantinopolului în anul 1453 a marcat sfârșitul Imperiului Roman.
Este important de remarcat și faptul că astăzi Turcia este stat membru NATO. Statutul de membru în această organizație a fost obținut în anul 1951. La acea etapă, atragerea Turciei în NATO a avut două obiective principale: împiedicarea expansiunii spre sud a Uniunii Sovietice și ancorarea Turciei în identitatea occidentală, asociată preponderent cu Europa și Statele Unite ale Americii. Astăzi, la o distanță de peste 70 de ani, este extrem de interesant iar pe alocuri chiar ironic să observăm devierea diametral opusă a Turciei de la cele două obiective menționate mai sus. Deși relațiile cu Rusia nu întotdeauna au fost ușoare, totuși la ziua de azi, pentru un stat membru NATO, relația dintre Erdogan și Putin este una destul de pozitivă.
De ce am făcut această incursiune în istorie și care este relevanța ei pentru zilele noastre? În realitate, istoria este întotdeauna mai aproape de noi decât credem sau decât ne dăm noi seama. Unul dintre cei mai cunoscuți și longevivi sultani ai Imperiului Otoman a fost Soliman I (întâi). În orient, acesta mai era cunoscut sub numele de Suleiman Legiuitorul datorită implicării sale în finalizarea și definitivarea sistemului de legi sau a statului de drept, dacă ar fi să utilizăm limbajul modern. În vest, el mai era numit Soliman cel Strălucit.
Dacă urmărim atent ascensiunea lui Erdogan și menținerea acestuia la putere, putem observa această sămânță sau rămășiță a Imperiului Otoman. Se vede dorința lui Erdogan de a fi un conducător strălucit care să poată să modeleze o națiune după propria sa voință. Atât în alegerile din 2018, cât și în alegerile actuale, multe voci au remarcat faptul că autoritatea aproape necontrolată a acestuia îi va permite să-și promoveze agenda și să modifice fundamental societatea turcă.
Analiza rădăcinilor Imperiului Otoman ne permite să înțelegem mai bine realitatea de astăzi din Turcia. Nu este deloc întâmplător faptul că Erdogan dorește să-și mențină puterea. Soliman I a domnit 46 de ani. La fel ca Soliman I, Erdogan consolidează rolul religiei islamice pe acest teritoriu, ținând cont că anume otomanii au învins Imperiul Roman care instituise creștinismul ca religie în acest teritoriu. Nu este deloc întâmplător și faptul că Turcia joacă un rol tot mai mare și își dorește o influență tot mai ridicată asupra deciziilor care se iau în regiune. Acest lucru s-a remarcat atât în conflictul militar din Siria, cât și în contextul războiului din Ucraina. Această bucată de pământ dintotdeauna a jucat un rol strategic extraordinar. Urmează să vedem ce va întâmpla în Turcia în această duminică.
Valeriu Ghilețchi
Președintele ECPM
