Străbunicii noștri au avut o viață simplă, dar cu activități bine definite. Viața socială avea parametrii ei, dar oamenii comunicau între ei în mod direct și își împărtășeau bucuriile și necazurile. Astăzi, suntem mai conectați cu toată lumea ca niciodată și, cu toate acestea, ne cunoaștem și comunicăm prea puțin între noi.
Avem mai mult acces la informații decât oricând, dar suntem din ce în ce mai dezinformați ori experți în a pune cap la cap tot felul de informații care ne ajută să trăim în iluzii sau să îmbrățișăm adevăruri fictive cu privire la noi înșine și la ceilalți. Avem acces la un mare număr de resurse și, cu toate acestea, digitalizarea pare să ne diminueze capacitatea de concentrare.
O concluzie personală este aceea că este prea mult zgomot intutil și nu mă refer lipsa acelei liniște de la care să înceapă să ne țiuie urechile.
Suntem inundați de informații de tot felul, iar milioane de telefoane sunt active zi și noapte pe toate platformele. Oamenii nu dorm bine din cauza consumului prea mare de “zgomot”.
Fac deseori exerciții de detoxifiere digitală, iar atunci când iau o pauză totală, mintea mea începe să se golească. Este bine să ai “mintea goală”- să nu știi totul despre toată lumea, să nu citești toate știrile tot timpul și este în regulă să întrerupi conexiunile la internet și să trăiești în viața reală.
Străbunicii noștri, cei pe care îi numim uneori “înapoiați”, aveau o liniște a gândurilor delimitată parcă la contextul și provocările lor, în care ziua începea devreme și era axată pe muncă, noaptea era noapte – pentru binemeritatul somn odihnitor (fără TV, Radio, FB, Insta, etc), iar socializarea era simplă și directă.
Haideți să mai stăm și cu mintea ”goală” dar să îi dăm posibilitatea să gândească lucrurile importante și să le analizeze în liniște, fără prea mult zgomot de fond. Nu pierdem nimic dacă nu știm toate despre toți. Ba chiar s-ar putea să începem să fim mult mai câștigați!
Poate așa mai are ”loc” și Dumnezeu în mintea noastră. Să ne mai lumineze gândurile și să dea un sens acelei liniști și să o transforme într-o adevărată odihnă după care tânjim cu toții. Poate așa mai ascultăm ”o voce” de o importanță majoră, citindu-i scrisoarea pe care ne-a lăsat-o – Biblia. Și chiar așa, vocea aceasta rămâne în gând prin meditație – la care poți să răspunzi prin rugăciune. Nimeni nu a rămas pierdut ascultând și fiind influențat de ecoul cuvintelor lui Dumnezeu, care devin o adevărată comoară.
Cu drag,
Andrei Mereuță
