Acolo, în beznele din umbră, la lupta între țărână și har, între lumină și întuneric, Hristos a luat asupra Lui vina noastră. Pedeapsa noastră a purtat-o El, Cel fără de vină. Dumnezeu din Dumnezeu s-a făcut om și prin rănile Lui am primit vindecare, eliberare de sub robia păcatului.
Pe drumul din Dolorosa le-a spus femeilor care-L plângeau: “Nu mă plângeți pe mine, plângeți-vă pe voi și copiii voștri”. În fața crucii Lui Hristos trebuie să ne plângem pe noi, nu pe EL. EL a biruit moartea, noi încă suntem sub blestem dacă nu ne plângem și nu ne lăsăm salvați de EL.
Pilat s-a spălat pe mâini crezând că astfel se face nevinovat de sângele Lui. Dar legea vechi testamentală l-a condamnat și pe el pentru că spălatul pe mâini nu te scapă de păcat dacă ai fost martor ocular la condamnare. Și Pilat, și soldații, și preoții cei mai seamă, și evreii, și romanii, și eu și tu, toți am fost vinovați de condamnarea Lui. Nu cuiele, ci iubirea față de noi L-au ținut pe cruce!
Satan dădea din coadă crezând că a biruit, dar Hristos a strigat cu ultimele resurse fizice: “S-a sfârșit”. Satan nu mai are putere. Sângele Lui Hristos a biruit!
Un păstor de culoare a rămas în memoria bisericii cu celebra predică: “E vineri, dar vine duminică”!
Sali Sabri
