Câteodată îi auzim pe oameni spunând următoarea afirmație despre lucrurile pe care le fac cu plăcere: „Aceasta este chemarea mea”. Dar ce este acest lucru misterios la care facem referire uneori ca fiind „chemare”? Experiența m-a învățat că chemarea este acel loc în care interesele, talentul și oportunitățile noastre se intersectează, este „punctul ideal” în care excelăm.
Genialitatea și talentul sunt doi termeni folosiți adesea în mod interschimbabil. Am avut un profesor care a făcut o declarație pe care nu o voi uita niciodată. El a spus: „Talent este cuvântul folosit de oamenii care nu vor să muncească pentru a-i descrie pe cei care o fac”. Poate că nu este în întregime adevărat, dar merită să ne gândim la acest lucru.
Am putea descrie genialitatea sau talentul ca fiind un „interes turbo-încărcat”. Dacă cineva este atât de interesat sau pasionat de un subiect încât este dispus să petreacă mai mult timp studiindu-l, exersându-l sau învățând despre el mai mult decât o altă persoană, spunem adesea că este cineva dotat. Acea persoană face ca toate aceste lucruri să pară a fi atât de ușoare!
Este oare posibil ca talentul, pe lângă capacitatea înnăscută, să fie dorința și capacitatea de a învăța? De exemplu, dacă petrecem suficient de mult timp și depunem efort pentru a învăța să cântăm bine la un instrument, cineva ne-ar putea declara „talentați”. Dacă spunem că cineva este talentat, spunem cu adevărat că acea persoană a dedicat mult mai mult timp și mai multă atenție activității sale particulare decât am fi dispuși să dedicăm cei mai mulți dintre noi.
Atunci când iubim ceva atât de mult încât petrecem o mare parte din viață studiind acel lucru, realizându-l și devenind mai buni, când se ivesc oportunități de a folosi acea abilitate, putem spune că avem o chemare – că aceasta este chemarea noastră. Știu că, dacă lucrăm în cadrul chemării noastre, munca este o bucurie. Nu vrem să ne oprim și timpul trece repede în timp ce muncim. Ne putem simți de parcă ne-am născut pentru a face ceea ce facem.
În mod contrar, munca făcută în afara chemării noastre poate deveni greoaie. Ea devine din ce în ce mai dificilă și, drept urmare, facem adesea o treabă lipsită de calitate. Oare cât la sută din oameni simt că fac ceea ce au fost chemați să facă? Bănuiesc că un număr mic. Spun asta bazându-mă pe câți oameni declară că nu le place locul lor de muncă. Ar fi trist să nu simțim niciodată entuziasm pentru ceea ce am fost puși să facem.
Când eram copil, aveam o concepție greșită în ceea ce privește talentul – credeam că fie îl pot avea, fie nu. Dacă încercam ceva care mi se părea a fi greu și nu aveam imediat succes, presupuneam că nu sunt talentat în acel domeniu. Cu toate acestea, pe măsură ce am crescut, am învățat că muncind mai mult, învățând mai multe despre un lucru sau primind instrucțiuni de la un mentor, aș putea dezvolta acea abilitate.
În același timp, cei care suntem ucenici ai lui Isus Hristos, știm din Scripturi că Dumnezeu ne cheamă și ne echipează pe fiecare dintre noi pentru roluri specifice de slujire. Psalmul 139:14 declară că suntem „o făptură atât de minunată” și cred că asta include interesele și abilitățile noastre speciale.
Descriind Biserica sau ceea ce Biblia numește „trupul lui Hristos”, apostolul Pavel a scris:
„Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri…” (Romani 12:4-8).
Pentru a funcționa cât mai bine, fiecare ar trebui să contribuie cu darurile lui – să ne îndeplinim chemarea.
Darul sau chemarea cuiva este pasiunea, interesul turbo-încărcat, care ne motivează să acordăm timpul necesar, să căutăm cei mai buni profesori și să dezvoltăm talentele care aduc sens și bucurie vieții noastre.
Autor: Jim Mathis
