În luna februarie am continuat să ne întâlnim în fiecare duminică împreună cu frații și musafirii invitați la biserică. În cursul săptămânii am făcut vizite la oameni bolnavi și am vizitat prieteni la locul lor de muncă. Prin aceste vizite am cunscut–o și pe Nermin. Ea este o turcoaică musulmană care, din cauza diabetului, a ajuns oarbă. Familia a dus-o la cei mai buni doctori de ochi din Sofia și Istanbul și toți i-au spus că nu mai au ce să îi facă, pentru că vasele de sânge de la ochi s-au uscat și că nu o să mai vadă niciodată. Dar într-o noapte, Domnul Isus i s-a arătat în vis și i-a spus: „Eu sunt Isus Hristos și Eu sunt rezolvarea la probleme tale”. După acest vis, Nermin a cerut familei să o ducă la o biserică, dar familia a fost împotrivă pentru că sunt musulmani. Au dus–o pe la preoți musulmani, la grupuri de rugăciune musulmane, dar sănătatea ei se deterioara pentru că nu era vorba doar de ochi, ci avea probleme și cu rinichii și cu intestinele.
Într-o zi, o soră din biserică a auzit despre situația ei, și fiind o rudă, a sunat ca să o cheme la biserică să ne rugăm pentru ea Domnului Isus. În a două duminică din februarie am mers cu mașina la ea acasă și am adus-o la biserică împreună cu două rude de ale ei. Acestea, fiind foarte dedicate religiei lor, nu au vrut să intre în adunare. La insistențele noastre și a celor din biserică, până la urmă au intrat și au auzit și ele Cuvântul lui Dumnezeu pentru prima dată. Ne-am rugat împreună cu frații pentru Nermin și am hotărât să postim pentru ea. În acea noapte ea a avut un nou vis, cu Domnul Isus care a venit la ea să-i dea vedere. Dimineața când s-a trezit i-a spus mamei ei că vede afară rufele vecinilor întinse pe sârmă. Toți cei din familie s-au bucurat că Nermin poate vedea, dar apoi i-au spus, „tu ești musulmană și nu poți să continui să mai mergi la biserică, chiar dacă vezi acum”. După puțin timp, a rămas din nou fără vedere. Cu toate acestea, au mers din nou la doctor și acesta le-a spus că a avut loc o minune – vasele de sânge sunt sănătoase și poate să-i curețe ochii, ca să vadă.
Când noi am auzit ce s-a întâmplat, am mers în vizită la ea acasă, să ne rugăm din nou pentru ea. În a treia duminică a venit la biserică singură, pentru că nimeni din familie nu a mai vrut să vină cu ea. Ne-am rugat din nou pentru ea. După două zile a mers la doctor, care i-a făcut operație la ochi. De atunci ea vede! În următoarea duminică a venit la biserică plină de bucurie și plângând că Domnul Isus i-a dat vederea. A mărturisit în fața adunării cum Domnul i-a dat vedere, i-a vindecat organele și glicemia este în parametri normali. Acum mărturisește că ea niciodată nu se va lăsa de Domnul Isus!
Rugați-vă împreună cu noi pentru mântuirea ei, dar și pentru cei din familia ei, care sunt foarte împotrivitori.
