Atunci când încercăm să comunicăm concepte esențiale, unul dintre cele mai eficiente moduri prin care putem face acest lucru este utilizarea poveștilor. După cum a descris-o cineva – utilizarea poveștilor înseamnă:
„a picta o imagine verbală de care să atârne un principiu important”.
Poveștile care întruchipează idei pe care dorim să le transmitem fac ca aceste idei să fie mai ușor de reținut.
Isus Hristos a fost maestru în acest lucru. El a spus pilde (povestioare, povestiri scurte) pentru a dezvălui slăbiciunile noastre umane. Evrei 4:15 spune:
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat”.
El a folosit, de asemenea, pilde pentru a prezenta ascultătorilor receptivi secretele Împărăției lui Dumnezeu. După cum Isus a explicat în Luca 8:10,
„Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă şi, măcar că aud, să nu înţeleagă.”
Cei deschiși spre învățare vor înțelege mesajele pildelor Sale.
Cu o anumită ocazie, relatată în Luca 12:13-21, „cineva din mulțime” i-a cerut lui Isus să-i spună unui frate să-i dea o parte din moștenirea la care se simțea îndreptățit. Cu toate acestea, Isus pare că se separă de dispută spunând:
„cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”
În schimb, Isus le-a atras atenția asupra unei cauze mai profunde care stă la baza disputelor umane, îndemnându-i pe ascultătorii Săi
„păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”.
Apoi Isus a spus o pildă pentru a-și amplifica punctul de vedere, o pildă la care mulți dintre noi ne putem raporta, chiar și în piața secolului XXI. Un om de afaceri de succes („om bogat”) se afla în fața unei decizii- ce anume să facă cu o „recoltă” în exces. Neavând suficient spațiu de depozitare a decis să construiască mai multe hambare, pentru a putea păstra totul pentru el. Atunci Dumnezeu a intervenit în poveste, spunând:
„‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu”.
De ce a fost numit nebun acest om bogat?
Unii ar putea spune că el a avut puțină credință, sau deloc, deoarece nu l-a inclus pe Dumnezeu în procesul său de luare a deciziilor. Cu toate acestea, evreii din vremea respectivă ar fi considerat că acest om se află sub favoarea lui Dumnezeu deoarece avea bogății. Ei considerau că bogăția este un semn tangibil al sprijinului oferit de Dumnezeu. Pildele lui Isus reprezentau un mod de a răsturna o astfel de gândire. El avertizează că nu posesia bogățiilor, ci folosirea acestora indică cât de multă credință în Dumnezeu și câtă iubire pentru El are o anumită persoană. În „Predica de pe munte”, Isus a învățat lucruri precum:
„Nu vă strângeţi comori pe pământ…ci strângeţi-vă comori în cer…. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:19-21).
Nebunul este cel care își pune credința, nădejdea și dragostea în sine și în bogățiile lui, ci nu în Dumnezeu, așa cum ne arată 1 Corinteni 13:13. Dacă omul bogat l-ar fi iubit pe Dumnezeu, ar fi trebuit să ia în considerare opțiunile evlavioase (comori din cer) pentru utilizarea recoltelor sale bogate. Fără îndoială că acest bărbat avea vecini înfometați și erau mulți alții care aveau nevoie disperată de ajutor. În schimb, după cum pilda ne spune, el a ales să „strângă comori pentru el” și a ratat o ocazie minunată de a „se îmbogăți față de Dumnezeu”.
Dacă noi, ca ucenici ai lui Hristos, nu ne rugăm și nu întrebăm cu privire la modul în care să ne utilizăm resursele noastre, arătăm că ne lipsește iubirea față de Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu, iar acest lucru expune nebunia noastră. Mereu sunt umilit de această pildă. Doamne ajută-ne – pe mine – dar și pe cei care citesc – să ne folosim mereu bogățiile pentru a aduna comori în împărăția Ta.
Autor: Jim Firnstahl
