Englezii au o zicală: „nu poți să-ți iei o felie de tort și să nu o mănânci” (în Marea Britanie a nu mânca tot din farfurie este considerată o lipsă a bunelor maniere). La fel și noi fascinați de religiile mistice ale estului zicem că împrumutăm doar exercițiile fizice, doar atât nu și partea spirituală care este asociată cu ele. Să fie ore așa?… Pentru ce a fost yoga concepută? Care este scopul, ce se dorește de fapt prin practicarea yogăi?
Contrar a ceea ce vesticii practicanți de yoga încearcă să susțină e că yoga la origini a fost inițiată pentru cel puțin două lucruri: închinarea unui dumnezeu din panteonul de trei milioane de zeități ai hindușilor, iar al doilea scop a fost acela de a facilita manifestarea, activarea prana (energia de viață) în corpul uman.
Faptul ca yoga a fost și este folosită ca și închinare a zeităților este evident din posturile exercițiilor folosite. Zeul Shiva mai este cunoscut ca și zeul dansului. Pentru a-l onora în yoga este o poziție care este numită natarajsana care solicită echilibrul într-un picior. Explicația celor care vor să divorțeze exercițiul de închinare de partea spirituală este că poziția respectivă este pentru a facilita echilibrul fizic cu cel lăuntric al omului. Așa mai avem poziția hanumanasana ce-l reprezintă pe regele maimuță asociată cu putere și flexibilitate. Postura Virabhadrasana care reprezintă regele războiului este un exercițiu folosit pentru a îmbunătății confidența, Bhairava reprezintă zeitatea Shiva cu semnificația de a menține eul sub stăpânire. Idea este că pozițiile de îmbunătățire fizică în yoga sunt corelate cu anumite zeități cu scopul de a le onora chiar dacă unii spun că nu este pentru un scop religios ca și închinarea. Fr. Pacwa afirma că „hindușii nu au conceput aceste exerciții fizice pentru o îmbunătățire a formei atletice a persoanei, a mușchilor ci pentru a conferi practicantului iluminarea și conștientizarea propriei sale divinități lăuntrice”. (The Catholics and the New Age).
Faptul că yoga nu se rezumă doar la o formă de exercițiu fizic, aceasta se vede chiar din însăși numele yoga care înseamnă jug, a aduce împreună, a uni în scopul de a controla, a stăpâni. Idea este că materialul trebuie unit cu spiritualul. De aceea postura exercițiului fizic întotdeauna reprezintă, are de a face cu un aspect interior al omului. Mintea trebuie liniștită, adusă sub control pentru a fi calmată prin unirea, echilibrul realizat între trup și minte; în acest fel se dorește eliberarea de suferința din mediul fizic cu evadarea prin meditație.
„Când cele cinci sensuri împreună cu mintea rămân calme și intelectul nu mai este activ se ajunge la starea cea mai înaltă. Yoga este controlarea simțurilor umane când persoana astfel încetează de a mai fi distrasă de tot ceea ce este în jur.” Katha Upanishad (6.10-11) secolul al 5-lea IHr.
Următoarele sunt câteva din afirmațiile făcute de către practicanții yogini: „Yoga este unirea a unei entități cu o altă entitate”. Care entități? Dacă este vorba de unirea dintre uman și divin de ce Isus nu ne-a spus nimic despre această vitală nevoie a omului oferită de yoga? Yoga a fost înainte de nașterea lui Isus, El ar fi putut să o afirme, recomande dar chiar dimpotrivă în Ioan 10 a făcut afirmația prin care avertiza că cei care au venit înainte de El cu idei și încercări de a promova spiritualitatea umană au fost „hoți și tâlhari”…
„În acest sistem, yoga este uniunea între sinele omului și a domnului”. Întrebarea se pune care domn, deoarece nu poate fi Domnul Isus…? Isus a spus ca noi vom deveni una cu El prin pocăință și credința lucrată de Duhul Sfânt în viața omului. Orice altfel de unire cu divinul care nu recunoaște păcătoșenia omului care să îndemne la pocăință și credință în Isus care singurul este calea, adevărul și viața nu este realizată de Duhul Sfânt și dacă nu este Duhul Sfânt atunci nu mai rămâne altă variantă decât să fie un duh străin.
„Scopul primordial prin yoga este acela de a liniști mintea și de a dobândi iluminarea care duce la conștientizarea și eliberarea din smsara și duhka: un proces (sau o disciplina) care duce la realizarea unității cu divinul (Brahman) sau cu propriul sine (Atman).”
Când Isus a vorbit despre liniștirea minții noastre El a legat liniștea noastră interioară nu de executarea unor forme religioase, a unor ritualuri sau exerciții fizice ci de credința noastră în El: „Să nu vi se tulbure inima, aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine”, „Vă las pacea Mea vă dau pacea Mea nu cum v-o dă lumea”. Cum dă lumea pacea? Prin distracții, o formă mai păcătoasă sau prin forme religioase sau exerciții fizice care apar mai puțin păcătoase… Pavel spunea despre aceste aspecte mistice că pot părea să aibă vreo formă de închinare, o valoare emoțională sau spirituală deoarece apar sub mantia umilinței, supunerii dar când este vorba să fie eficiente împotriva adevăratei probleme a omului, care este firea noastră păcătoasă și pământească, aceasta nici măcar nu poate fi „gâdilată” afectată de astfel de practici yoghine. Și unde mai pui că yoga își propune să unească fizicul uman cu spiritualul divin. Isus spune răspicat că „firea nu ajută la nimic” că firea nu poate fi unită cu divinul ci ea trebuie răstignită. Dumnezeu a condamnat firea pământească prin răstignirea lui Hristos, iar yoga caută să găsească valoare sperând să îmbunătățească cea ce a fost condamnat de Dumnezeu. Isus nu ne-a chemat să ne cunoaștem sinele ci să ne lepădăm de sine. Chemarea lui Hristos nu este să ne cunoaștem pe noi înșine sau să ne preocupăm cu noi înșine ci să-L cunoaștem pe Dumnezeu:
„Şi viața vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”
Observați accentul lui Isus pe „singurul” care stă în contrast diferit față de mulții zei hinduși și yoghini? Pavel și-a făcut ca și scop al vieții sale să-l cunoască pe Christos și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui (Filipeni 3:10)
Meditația yoghină spune „eliberează-ți mintea, detașează-te până nu mai gândești la nimic ca să poți transcende lumea asta a suferinței. Meditația care ne-o cere Dumnezeu este total contrară meditației yoghine deoarece ne cere să ne umplem mintea cu Cuvântul Său:
„Strâng cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”, „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de la tine, meditează asupra ei zi și noapte” i-a spus Domnul lui Iosua.)
În Evrei 12 ni se spune să ne fixăm ochii țintă asupra lui Hristos când trecem prin dificultățile durerii, a suferințelor, a lumii ăsteia păcătoase cu ispitirile ei nu să ne golim mintea… Isus ne-a avertizat că o casă golită devine o casă dorită de duhurile rele care să o umple. Nu ni se pare că accentul exagerat pe eliberarea, golirea minții este prea suspicios? Cine ne vrea mintea goală și cine ne-o vrea plină și preocupată cu lucrurile de sus unde Isus șade la dreapta lui Dumnezeu?… Într-o lucrare yoghinî în care autorul a încercat să arate că yoga nu este nicidecum o religie care determină omul să se închine prin posturile sale zeităților a concluzionat spunând așa: „Este foarte ușor să vedem de ce unii cred că yoga este o religie cu o formă de închinare a dumnezeilor. Totuși, deși unele părți au un aspect religios, yoga nu este o practică religioasa. Singura persoană la care tu te închini prin yoga este propria ta persoana prin posturile corpului tău de a obține sănătate și armonie.”
Se poate vedea foarte clar că yoga este făcută pentru o închinare, dacă nu a unei zeități măcar este închinarea la propria persoană… Cine a avut de la început gândul acesta de a se auto preamări? Cine a strecurat gândul acesta omului de a fi ca și Dumnezeu, de a fi propriul tău dumnezeu? Satan este mulțumit să nu i te închini lui oficial atât timp cât nu te închini lui Dumnezeu. El știe că sunt doar două închinări: lui Dumnezeu sau lui însuși… Dacă l-a amăgit pe om că nu se cade să se închine lui Dumnezeu el știe că închinarea omului este de fapt închinarea diavolului.
De ce apelează yoga așa de mult? Trăim într-o generație obsedată cu iubirea de sine. Avem selfiuri, „influensări”, adorăm pe alții și ne adorăm pe noi înșine. În tot acest proces Dumnezeu este uitat și ignorant, iar cel rău și-a îndeplinit scopul la fel cum a reușit cu Adam și Eva reușește și acum: „Oare chiar a spus Dumnezeu așa…?” Oare chiar ne vrea Dumnezeu înguști și preocupați doar cu El?…
Corintenilor care cumpărau mâncare mai ieftină pe piața deoarece fuse-se oferită îngerilor Pavel le spune ca un idol e totuna cu nimic. Dar tot lor le spune că nu pot mânca și mâncarea dracilor și a lui Dumnezeu când veneau la cina. Se contrazice el? Nu. Ce spune el este că atunci când cumperi carne și o mănânci fără să fii conștient că a fost oferită idolului întrebuințarea ei nu te contaminează deoarece nu ce intră în stomac spurcă omul (ce spunea Isus) dar dacă ești în cunoștință de cauză că acea carne a fost jertfită idolilor atunci de dragul conștiinței tale, de dragul conștiinței fratelui tău și de dragul devoțiunii tale lui Dumnezeu să nu o consumi.
Acum, yoga nu este ca și mâncarea care „ajunge în pântec și după acea în hazna”, yoga care este o practică, o supunere, o înjugare (cu cine? că cu Isus sigur nu…) ajunge nu în pântec și apoi afară, ea ajunge în minte și în inimă. Cine trebuie să umple mintea și inima noastră? Duhul Sfânt, Cuvântul lui Hristos. Acum judecați: poate Duhul Sfânt să se unească cu orice alt duh yogin, poate cuvântul lui Hristos să locuiască în același loc cu meditația abstractă yoghină?
„Ce legătura are întunericul cu lumina?” avertiza apostolul Pavel.
Daniel Miheț
Pastor la Bethany Evangelical Church
