Există tendința ca atunci când circumstanțele devin deosebit de dificile mulți dintre noi să considere că rezultatul depinde exclusiv de noi. După cum un speaker motivational obișnuia să spună, „Ce va fi, depinde de mine!”. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care sunteți antreprenor și singurul angajat al companiei, vor exista întotdeauna alte persoane implicate în succesele – și eșecurile – organizației dumneavoastră. Toată lumea, de la receptionist la agentul de vânzări, de la portar până la directorul general, contribuie la rezultatul final.
Îmi amintesc de zilele în care lucram ca redactor de revistă pentru CBMC. Eram principalul redactor, dar aveam și oameni care contribuiau cu diverse subiecte la coloanele revistei. Aveam un editor asociat și un asistent editorial. Am avut un designer grafic și ilustratori care au lucrat pentru a face publicația noastră atractivă din punct de vedere vizual. Mai erau apoi oamenii de la editură, care făceau munca necesară de a aduce revista în formă tipărită.
De fiecare dată când primeam o ediție a revistei proaspăt tipărită ajungeam la aceeași concluzie: întregul (produsul) era mai minunat decât suma părților. Acest proces, în care se foloseau darurile, talentele și experiența fiecărei persoane implicate mi-a amintit de o declarație din 1 Corinteni 12:12-26.
Contextul se referă la Biserică, la „trupul lui Hristos”, așa cum spune Biblia. Dar, în principiu, se poate aplica și oricărui loc de muncă. Merită să citim întregul pasaj și să reflectăm la el, dar iată câteva fragmente din el:
„Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos… Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup….”.
Aceste versete se referă și la părțile corpului care nu primesc la fel de multă atenție ca altele. Când ne uităm la cineva, fie la aspectul fizic sau la munca pe care o desfășoară, avem tendința de a-i favoriza pe cei mai atractivi sau pe cei care produc cele mai mari rezultate. Cu toate acestea, pasajul ne amintește:
„Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă… Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.”
Un alt pasaj din Scripturi vorbește despre importanța de a ne baza mai de grabă unii pe alții, decât de a crede că putem îndeplini toată lucrarea pe cont propriu. Eclesiastul 4:9-12 spune:
„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice! Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.”
Data viitoare când experimentați o realizare semnificativă la locul de muncă, amintiți-vă de toți cei care au ajutat ca aceasta să fie posibilă.
Autor: Robert J. Tamasy
