Monumentele au reprezentat o parte esențială a orașului istoric în care am copilărit. În New Orleans, Louisiana, S.U.A. monumente binecunoscute au fost adesea folosite pentru a oferi indicații. Faptul că acestea au fost folosite ca un reper reprezintă unul dintre motivele pentru care ele au fost considerate un bun valoros pentru oraș și locuitori. Un alt lucru mai important decât acesta este că monumentele le reaminteau constant cetățenilor locali de bogata lor moștenire.
După ce am vizitat pentru prima dată capitala Statelor Unite, Washington, D.C. și am văzut cele mai faimoase monumente, am raportat la Academia Navală a Statelor Unite, unde monumente enumerabile comemorează unele dintre cele mai faimoase bătălii și lideri curajoși ai Marinei. Astăzi mă întristează cu adevărat când văd atât de multe dintre monumentele care reprezintă istoria bogată a națiunii noastre fiind îndepărtate și distruse.
Se pare că există unii care cred că, prin îndepărtarea monumentelor, mai ales a celor care poartă amintiri din vremuri întunecate și tulburătoare, pot schimba cumva istoria. Acest lucru se întâmplă și în alte țări, într-o încercare zadarnică de a acoperi sau rescrie istoria, decât de a învăța din ea, atât ce-i bine cât și ce-i rău.
În timp ce monumentele naționale sunt distruse, se pare că unii oameni încearcă să-și construiască propriile monumente personale. Acestea nu sunt neapărat monumente din granit, metal sau alte materiale, ci monumente ale succesului lor. Unele „monumente” constau în moșii mari, în timp ce altele sunt definite de companii, conturi bancare sau alte semne de bogăție materială, prosperitate sau putere.
În timp ce bărbații și femeile își folosesc timpul, talentul și comorile pentru aceste atracții seducătoare, „succesele” lor vin adesea prin sacrificiul relațiilor. În loc să construiască amintiri, ei se concentrează pe construirea de monumente, care, după cum am menționat mai sus, pot fi dărâmate și distruse.
Privind înapoi asupra vieților noastre, soția mea și cu mine realizăm că cele mai mari bucurii ale noastre sunt alcătuite din timpul pe care l-am petrecut cu cei trei copii ai noștri. Deoarece suntem împrăștiați din punct de vedere geografic, singurul mod în care ne putem întâlni în mod regulat este prin „ZOOM” în fiecare duminică, punctul culminant al săptămânii noastre. Nu-mi amintesc nicio întâlnire care să nu se fi concentrat pe amintiri. Monumentele nu au sens, dar amintirile sunt neprețuite.
Potrivit Bibliei, există doar două lucruri care vor dura pentru totdeauna: oamenii și Cuvântul lui Dumnezeu. Alegând să gândim temporar, putem pierde timpul, talentul și monumentele construind comori. Alegând să gândim etern, timpul nostru este mai bine petrecut în construirea unor amintiri care nu pot fi dărâmate.
În timp ce reflectez la cursul vieții mele, constat că amintirile mele plăcute sunt toate centrate pe relații. Scriptura poate fi, de asemenea, descrisă ca fiind cartea lui Dumnezeu despre relații – relația Sa cu poporul Său ales, precum și modul în care El dorește să relaționăm unii cu alții. Isus a spus acest lucru clar:
„Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii”” (Matei 22:35-39).
Aici El a rezumat cele mai importante două tipuri de relații: relația noastră cu Dumnezeu și apoi relația noastră cu semenii noștri.
Deci, vă gândiți temporar sau veșnic? Construiți monumente sau amintiri?
Autor: Fritz Klumpp
