Această idee apare și în Vechiul Testament, înțelegând că dragostea reciprocă ar trebui să fie idealul relațiilor interumane. Isus aduce corecturi clare la moraliștii greci și înțeleptii evrei și la toată gândirea din vremea Sa, și anume ISUS spune că: Porunca de-al iubi pe aproapele nostru nu este o poruncă care ne limitează (vedem asta în pilda bunului samaritean spusă de Isus învățătorului Legii.
Luca 10:29 – „Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”” așa cum spuneau mulți rabini evrei din Leviticul 19:18 – „Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”
Practic Isus spune că aproapele trebuie să fie cel mai apropiat obiect al dragostei din inima creștinului (vezi pilda bunului samaritean).
Isus adaugă aici și iubirea vrăjmașilor:
Luca 6:27 – „Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc”.
Nimeni nu poate avea o asemenea atitudine de dragoste decât creștinii autentici născuți din nou.
Unora le e greu să iubească pe frații lor, pe surorile lor, pe semeni, abia asteaptă să zică dinte pentru dinte… ce să mai zicem de vrajmași… deci trebuie naștere din nou… un creștinism autentic!
Această dragoste aparține unei noi ere.
Matei 5:38-39 – „Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.”…
Matei 5:43-46 – „Aţi auzit că s-a zis: ‘Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.’ Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,„ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?”.
Deci este atât o iubire pentru creștinul născut din nou dar este și un har supranatural. Această iubire (relatată în Luca)- este o iubire pentru cei care ascultă:
Luca 6:27 – „Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc”.
Această iubire nouă nu este o halucinație, sau o manipulare de gândire ce naște erori emoționale pentru că se manifestă și în comportamentului creștinului – adică el/ea ajută pe cei în nevoie, pe cei care au nevoie de ajutor.
Luca 10:33 – „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
Este o dragoste autentică nu răstălmăcită politic și ideologic, ci o dragostea ce vine din inimă -vezi 1 Corinteni 13. Este o dragoste ce este practic un răspuns normal la dragostea dinainte a lui Dumnezeu.
1 Ioan 4:19 – „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.”
Este o dragoste care acceptă cu bucurie lucrarea Duhului Sfânt în cele mai adânci locuri din ființa omului.
Galateni 5:22 – „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”.
Dumnezeu să vă binecuvânteze
Dr. Vlad Schlezak
