Am primit o întrebare, delicată, despre embrionii înghețați și ce se întâmplă cu sufletul. Postez și aici răspunsul pe care l-am dat, poate e de folos cuiva.
Într-adevăr, subiectul e unul delicat. În primul rând, specialiștii fac o distincție între viața umană și persoana umană. Viața umană începe imediat după fertilizare, cu primul embrion, în vreme ce lumea se întreabă când începe persoana umană. Prin persoană se înțelege conștiința de sine, acțiunea morală, responsabilitatea etc.
Unii spun că persoana umană începe la naștere. Ații spun că începe cu primul embrion. Mai nou se spune că începe după 14 zile de la fertilizare, fiindcă abia atunci începe să apară diferențierea celulară. În orice caz, e un subiect disputat.
În ce privește sufletul, el nu ar trebui văzut ca ceva exterior trupului care doar urmează să fie pus în trup după fertilizare sau după naștere. Nu e ca un motor de mașină ținut undeva separat și pus în mașină abia atunci când e caroseria gata.
Sufletul se află în strânsă unitate cu trupul încă de la fertilizare și până când persoana născută va muri. Abia atunci are loc separarea sufletului de trup. Este o legătură strânsă, omul fiind trup și suflet în unitate, nu ca două părți separate. Astfel, anumite capacități sufletești se dezvoltă odată cu dezvoltarea trupului. Anumite lucruri precum emoții, instincte de apărare se dezvoltă mai repede, iar lucruri precum conștiința de sine, capacitatea de a raționa, de a voi, se dezvoltă mai târziu. Unele potențialități ale sufletului se dezvoltă deplin chiar la câțiva ani după naștere. Nu înseamnă că omul are mai mult sau mai puțin suflet, ci doar că vorbim despre o dezvoltare sau maturizare sufletească.
Când un embrion este fertilizat, începe viața umană chiar dacă lipsesc multe lucruri trupești. Nu au apărut încă organe, membre etc. Viața este acolo, la nivel de principiu, și lăsată în pace ea se maturizează în fiecare zi, până când se actualizează întreg potențialul trupesc. La fel, când un embrion este fertilizat, viața sufletului (viața spirituală) este și ea prezentă acolo, la nivel de principiu, și se va dezvolta în strânsă unitate cu dezvoltarea trupească. Nu vorbim despre un suflet matur într-un embrion.
Prin urmare, când un embrion este înghețat, se blochează pentru o vreme dezvoltarea naturală a vieții umane, a trupului și, odată cu acest lucru, se blochează și dezvoltarea sufletului fiindcă sufletul este unit organic cu trupul. Nu e ca și cum sufletul ar bântui pe undeva, ca o fantomă, până când se dezgheață embrionul. Pur și simplu, fiind în unitate cu trupul, principul vieții sufletești se oprește din dezvoltare până când embrionul este dezghețat. Este ca atunci când un pacient e în comă, dar ca și cum ar avea un suflet la nivel embrionar.
Nu știu dacă ajută, dar cam așa înțeleg eu lucrurile.
Costel Ghioancă,
Profesor la Institutul Teologic Baptist din București
