V-ați oprit vreodată să reflectați la evenimentele, aparent întâmplătoare, care au contribuit la locul în care vă aflați din punct de vedere profesional în acest moment? Indiferent dacă ne aflăm la începutul unei cariere, la jumătatea ei sau ne apropiem de sfârșitul vieții noastre profesionale, au existat mulți factori care au influențat modul în care am ajuns în momentul prezent.
În ceea ce mă privește, când am început facultatea, deși îmi plăcea să scriu, nu am considerat niciodată acest lucru ca fiind o opțiune pentru cariera mea. Cu toate acestea, când profesorul de la prima mea clasă de engleză m-a încurajat, evidențiindu-mi potențialul de a scrie, m-am gândit că ar putea reprezenta un viitor pentru mine. Totodată, această revelație m-a determinat să mă transfer la o altă universitate, care oferea un curriculum respectat pentru jurnaliştii aspiranţi.
Acolo am avut câțiva profesori care m-au influențat pozitiv, încurajându-mă să aleg o carieră în jurnalism. Odată, după mai multe încercări eșuate, am reușit să iau interviu unui lider proeminent din cadrul universității. De ce s-a hotărât ca în cele din urmă să fie de acord ca eu să-i iau interviu? M-a învățat un principiu pe care nu l-am uitat niciodată – și pe care l-am folosit de atunci: „Persistența neutralizează rezistența”.
Primul meu post într-un ziar a fost cel de redactor la o mică publicație comunitară. Asta însemna că nu eram doar redactor, ci și reporter al guvernului local, reporterul sportiv, editorialist, redactor și fotograf. Dacă aș fi obținut un loc de muncă la un ziar mai mare, probabil că aș fi fost repartizat pe un post specializat, cum ar fi cel de redactor, de reporter al „bătăilor” de la poliție sau de la primărie sau aș fi fost chiar un scriitor de necrolog. Nu aș fi avut parte de pregătirea completă pe care am primit-o la un ziar mai mic și mai puțin prestigios.
La fiecare blocaj pe care l-am avut de-a lungul carierei mele de 10 ani în acest domeniul, am lucrat cu veterani pricepuți și experimentați ai industriei, care m-au învățat multe. Această „comoară” de pregătire și experiență a servit drept pregătire pentru cei 20 de ani petrecuți în cadrul personalului CBMC-USA și CBMC , ca editor și director de publicații, precum și pentru munca pe care am făcut-o în anii care au urmat.
Există o glumă despre cineva care cere unui rezident indicații către o anumită destinație. Nativul se uită la el și îi spune: „Nu poți ajunge acolo de aici”. Într-un sens foarte real, cariera mea reflectă acest lucru. Nu aș fi putut ajunge la fiecare etapă nouă a carierei mele fără a merge mai întâi în altă parte, de multe ori la un loc de muncă pe care nu l-aș fi luat în considerare, dacă circumstanțele nu m-ar fi îndreptat în acea direcție.
Toate acestea mă conduc la concluzia următoare: Fie că ne dăm seama la momentul respectiv sau nu, Dumnezeu rânduiește pentru copiii Săi fiecare pas pe care aceștia îl fac în viață din punct de vedere profesional și personal, prin marea Sa înțelepciune și planul și scopul special pentru noi. Iată câteva principii pe care le-am învățat pe parcursul vieții:
Plini de încredere, deși nu știm calea
Ce-i drept, m-am întrebat adesea de ce mi s-a oferit un anumit loc de muncă și nu alt job, de ce nu mi s-au prezentat oportunități pentru care mă simțeam pe deplin calificat. După ce mi-am încredințat viața lui Isus Hristos prin credință, am descoperit că Domnul înțelegea mult mai bine decât mine ce era mai potrivit pentru mine.
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:5-6).
Agățați-vă de credință în fața incertitudinii viitoare
Dacă ar fi fost după mine, viața și cariera mea ar fi fost mult mai diferite decât modul în care s-au desfășurat. Din fericire, Dumnezeu a știut exact cum m-a proiectat și cum puteam să-L slujesc cel mai bine.
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11).
de Robert J. Tamasy
