Este foarte trist – și dăunător – când părinții, afacerile și chiar instituțiile guvernamentale eșuează – sau refuză – să urmeze principii biblice solide, testate în timp.
Părinții continuă să-și susțină copiii și la vârsta adultă, fie pentru că tinerii au căzut fără speranță în datorii, fie pentru că, pur și simplu, nu au motivația necesară de a se muta și de a descoperi provocările, frustrările – și recompensele – unei vieți trăite în mod independent.
Probabil în numele compasiunii sau simpatiei, unele companii continuă să păstreze angajați neproductivi și lipsiți de motivație, de teamă că disponibilizarea lor ar putea cauza suferință și le-ar putea îngreuna îndeplinirea obligațiilor financiare și întreținerea familiilor.
Recent, am considerat că este necesar să concediez un bărbat căruia i-a fost dat un contract pentru a face niște lucrări de construcție extrem de necesare la ferma noastră pentru veteranii militari cu handicap și afectați de război. Lucrarea nu era una mică – costurile se ridicau la mai mult de 70.000 de dolari – dar de trei ori bărbatul nu s-a prezentat pentru a face munca pe care o promisese. Am angajat o altă companie și astfel lucrarea a fost finalizată. Chiar dacă acest antreprenor mi-a explicat mai târziu unele dintre problemele cu care se confruntase, el mai avea încă treabă de făcut – și nu și-a onorat angajamentul.
Guvernele sunt cunoscute pentru că creează dependență în rândul oamenilor pe care îi guvernează. Doar un exemplu: Programul de tichete alimentare din Statele Unite, administrat de Departamentul Agriculturii, se mândrește că distribuie cel mai mare total de mese și bonuri de mâncare gratuite de până acum – la peste 46 de milioane de oameni.
Între timp, Serviciul Parcurilor Naționale, condus de Departamentul de Interne al SUA, face această solicitare vizitatorilor parcurilor naționale: „Vă rugăm să nu hrăniți animalele”. Motivul declarat pentru această politică este pentru că „animalele vor deveni dependente de ceea ce primesc și nu vor învăța să aibă grijă de ele însele”.
Sunt cu totul de acord să ajutam oamenii atunci când aceștia au nevoi legitime, iar Biblia afirmă importanța acestui lucru. Ezechiel 16:49, de exemplu, face o observație surprinzătoare:
Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.
Suntem chemați să-i ajutăm pe cei aflați în nevoi pe care îi întâlnim, dar Scriptura ne avertizează în ceea ce privește ajutorarea oamenilor astfel încât să creeze dependență permanentă. Apostolul Pavel, abordând o problemă a leneviei în rândul oamenilor care făceau parte din biserica antică din Tesalonic, a dat acest îndemn:
Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce (2 Tesaloniceni 3:10).
Este interesant că o interdicție similară a fost prezentată de liderul rus Vladimir Lenin, ca fiind un principiu necesar în cadrul socialismului. Acest principiu fost inclus în Constituția Rusă din 1918. Scopul lui Lenin nu a fost să promoveze creștinismul și să aibă încredere în Biblie, dar chiar și el a recunoscut valabilitatea acestui precept economic.
În calitate de lideri de afaceri și profesioniști, ar trebui să fim sensibili și atenți la nevoile oamenilor care lucrează pentru noi și împreună cu noi. Dar le facem o nedreptate permițându-le să facă o muncă mai puțin decât acceptabilă. După cum Proverbele 16:26 observă:
Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
Autor: Ken Korkow
