Dărnicia. Acest subiect stârnește o varietate de emoții. Pentru unii aduce o mare bucurie – chiar fericire – știind beneficiile pe care dărnicia le poate oferi altora. Pentru alții provoacă frustrare; având resurse financiare limitate, unii simt că abia își pot împlini propriile nevoi, cu atât mai puțin să ofere pentru a-i ajuta pe alții. Dar pentru cei care doresc să-L urmeze pe Dumnezeu și să I se supună, dărnicia nu este o opțiune.
Ni s-a poruncit să facem bine
În 1 Timotei 6 ni se poruncește
„să fim bogaţi în fapte bune, să fim darnici, gata să simțim împreună cu alţii”.
Dărnicia pune la încercare sinceritatea dragostei noastre pentru Domnul și pentru alții:
„Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre” (2 Corinteni 8:8).
Dărnicia testează, de asemenea, dorința noastră de a ne pune încrederea în credincioșia lui Dumnezeu:
„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni). 9:8).
Sub îndrumarea Duhului Sfânt, puteți deveni din ce în ce mai mult omul darnic, vesel și recunoscător care aduce încântare inimii Domnului. El a fost întotdeauna credincios; prin generozitatea dumneavoastră, puteți să-I fiți și dumneavoastră tot mai credincios.
Dăruiți cu un sentiment de urgență
Ar trebui să facem ceea ce putem acum, în loc să economisim pentru a da mai mult mai târziu. Mai târziu poate fi prea târziu. În cartea sa, Devenind Real, Steven James vorbește despre incertitudinea vieții și ne încurajează să profităm la maximum de fiecare zi, în fiecare săptămână. Intenția lui James nu este aceea de a-i deprima sau de a-i descuraja pe cititorii săi; el încearcă să-i trezească: pentru că toată lumea moare în mijlocul unei lucrări.
Oamenii mor în timp ce merg la cabinetul medicului stomatolog sau când se întorc acasă din vacanță; atunci când fac duș sau se uită la televizor; când tund gazonul, fac grătar sau se bucură de un somn bun. Oamenii mor în mijlocul unor certuri, ranchiuni, vise, planuri, cariere, dureri de cap, dureri de inimă și în timpul curtuaziei.
Nu murim când ne așteptăm să murim – atunci când toate aspirațiile noastre s-au împlinit sau am realizat tot ceea ce ne-am propus. Cei mai mulți dintre noi mor în timp se se prefac că nu vor muri niciodată, trăind ca și cum ziua de mâine ar fi garantată și această viață va dura pentru totdeauna.
Fiți intenționat în a trăi și a dărui
Viata este un dar. Moartea este o certitudine. Acest lucru ar trebui să ne determine să fim intenționați în trăirea noastră – și intenționați în dăruirea noastră. Am auzit adesea oameni spunând lucruri de genul „Ai toată viața înainte!” Dar noi nu avem toată viața înainte – avem toată viața, pe care am trait-o până în acest moment, în urma noastră. Ceea ce avem în fața noastră este un mister, care s-ar putea termina în orice moment.
Ar putea fi îngrijorător să reflectăm la scurtimea și fragilitatea vieții noastre, dar poate fi benefic pentru ucenicii lui Isus Hristos, care doresc ca Domnul să primească cea mai mare glorie posibilă din viața lor. Nu vrem să risipim oportunitățile de a profita la maximum de viața și darurile pe care Dumnezeu ni le-a încredințat. Așa cum un om înțelept a spus odată- “avem o singură viață, ce în curând va trece; doar ceea ce s-a făcut pentru Hristos va dăinui.”
Nu lăsați ca timpul să treacă, pierzând binecuvântarea de a trăi și dărui cu îndrăzneală pentru Dumnezeu și înaintarea Împărăției Sale. După cum Galateni 6:10 spune:
„Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă”.
