Toți copiii mei m-au auzit vorbindu-le des despre amânarea recompensei. Este un principiu pe care am încercat să li-l insuflu și lor, să li-l fac o piatră de temelie pusă în fundația vieții lor. Eu personal, într-un mod conștient, vizionar și intențional, am încercat să-l aplic și să trăiesc mereu conform lui.
Ce reprezintă amânarea recompensei? Ea se bazează pe un principiu biblic, mai cu seamă pe felul de viețuire pământească lăsat mărturie de Isus.
În esență, înseamnă să amâni o bucurie mai mică (sau o plăcere de moment) pentru o bucurie sau o binecuvântare mai mare, dar pe care o vei experimenta în viitor.
Amânarea recompensei este să pui în pământ sămânța pe care ai putea să o mănânci azi, convins fiind ca în viitor ea se va multiplica.
Amânarea recompensei este să investești în tine, în educația ta, în spiritualitatea ta. În tinerețea mea, când cei mai mulți se distrau, eu învățam, citeam, făceam școli serioase. Aceasta investiție este cea mai sigură din lume: nimeni nu ți-o poate lua și 100% ea va aduce roade.
Amânarea recompensei înseamnă să economisești. Înseamnă să renunți la o poftă de moment, să-ți faci planuri pe termen lung și să te ții de ele. Subiectul este unul foarte sensibil, dar, ideea zeciuielii biblice a fost dată tocmai pentru a educa oamenii: oricine ai fi, orice venit îți intră în casă, este important să fii cumpătat și să încerci să pui niste bănuți deoparte.
Amânarea recompensei înseamnă puritate, înseamnă renunțarea la dorințe instinctive de moment. Știu, nu mai este la modă conceptul, trăim într-o societate care ne învață tot mai mult să-ți urmezi inima, să faci ceea ce simți, când simți, cum și cu cine simți. Întotdeauna acest lucru a fost distructiv, în primul rând pentru persoana care a acționat conform acestui principiu. Primii care au acționat așa au fost Adam și Eva și vedem fiecare unde a ajuns omenirea datorită atitudinii lor.
Judecați, cântăriți, aveți răbdare, fiți înțelepți. Întotdeauna este un bine mai mare care te așteaptă în viitor. Dar da, uneori trebuie să sacrifici un bine mai mărunt de acum.
Autor: Cristi Galea
