Parlamentul European: Nu ne interesează situația creștinilor persecutați

Încă o dată, cel mai mare for legislativ european s-a expus ca fiind falimentar din punct de vedere moral, dacă nu chiar lipsit complet de legitimitate.  Pe 18 mai 2022, Parlamentul European, unul dintre organismele legislative ale Uniunii Europene, a respins o propunere de a discuta despre elefantul din cameră: persecuția la cote alarmante a creștinilor din întreaga lume.

Propunerea a venit ca răspuns la uciderea cu pietre și incendierea, la 12 mai, a lui Deborah Samuel Jacob (Yakuba), o studentă creștină din Nigeria, ucisă de musulmani pentru că i-a mulțumit public lui Isus pentru performanța ei la un test fapt care a generat acuzații că ar fi „blasfemiat” cumva împotriva lui Mahomed.  Ucigașii ei au realizat și un videoclip în care râd și își bat joc de cadavrul ei care ardea în flăcări.  Pe fundalul acestui tragic incident Jean-Paul Garraud, un membru francez al Parlamentului European (europarlamentar), a propus o dezbatere privind persecuția creștinilor și creștinofobia.

Cu un vot de 244 împotrivă, 231 pentru și 19 abțineri, propunerea a fost respinsă.  Ținând cont de faptul că Uniunea Europeană pretinde că susține drepturile omului și libertatea religioasă, mai mulți dintre eurodeputații care au votat pentru propunere au putut fi auziți huiduind și strigând „rușine să vă fie!” în plen.

Printre grupurile de eurodeputați care au votat împotriva propunerii se numără marea majoritate a Stângii Unite Europene, a Verzilor, a social-democraților și a grupului Renew Europe – într-un cuvânt formațiunile de „stânga”.

Răspunzând la ipocrizia și standardele duble ale acestora, Jean-Paul Garraud, eurodeputatul care a înaintat propunerea, a deplâns faptul că Comisia Europeană „nu dorește să desemneze un coordonator pentru lupta împotriva creștinofobiei, când un coordonator de acest tip a fost creat pentru antisemitism și islamofobie.”

Alți eurodeputați s-au arătat indignați de ceea ce au descris ca fiind un comportament „rușinos” și „rușinos” din partea stângii.  Margarita de la Pisa Carrión, din partea partidului politic spaniol Vox, și europarlamentar din 2019, a scris pe Twitter: „Ce rușine! Parlamentul European nu vrea să ia atitudine față de uciderea acestei tinere din Nigeria pentru simplul fapt că era creștină. Ei nu vor să condamne persecuția la care sunt supuși creștinii. Acest lucru este de neiertat!”

În mod similar, Peter van Dalen, un europarlamentar olandez, a scris pe Twitter: „Este o rușine extrem de profundă faptul că o majoritate a Parlamentului European a refuzat să dezbată uciderea, prin lapidare, a studentei creștine nigeriene Yakubu, care a fost acuzată pe nedrept de blasfemie.”

„Europa ar trebui să știe numele lui Deborah Samuel Yakubu”, a subliniat și Jean-Paul Van De Walle, de la ADF International, la Bruxelles. „Această oportunitate de a se exprima împotriva unei crime brutale și nedrepte a unei adolescente nevinovate – bazată pe o acuzație falsă de ‘blasfemie’, nu mai puțin – a fost pierdută în mod impardonabil. Nimeni nu ar trebui să fie persecutat din cauza credinței sale, dar se pare că UE a închis ochii.”

Ironia este că uciderea îngrozitoare a lui Deborah, pe care unii o prezintă ca pe o anomalie, este doar vârful icebergului persecuției musulmane împotriva creștinilor.  Cu câteva săptămâni înainte de uciderea ei, un bărbat musulman a măcelărit un preot creștin în plină zi în Egipt.  Câteva zile mai târziu, un alt bărbat musulman a ucis un alt creștin în Egipt; ulterior, și la fel ca și ucigașii Deborei, acesta a realizat un videoclip în care se laudă cu faptele sale, adăugând că a făcut-o din „loialitate față de Allah.”

Lista poate continua la nesfârșit.  Ceea ce a suferit Deborah este un lucru foarte comun în întreaga lume musulmană.  Se pare că este un eveniment săptămânal în Pakistan, unde nu puțini creștini, inclusiv mai mulți cu dizabilități mintale, au fost încarcerați, uciși și/sau arși de vii fiind acuzați de blasfemie.

Pe scurt, creștinii din întreaga lume sunt persecutați cu sălbăticie, în mod notoriu în națiunile musulmane.  Potrivit unui studiu de amploare publicat la începutul anului 2022, „peste 360 de milioane de creștini suferă niveluri ridicate de persecuție și discriminare pentru credința lor – o creștere de 20 de milioane față de anul trecut”.  Aproape 5.898 de creștini au fost uciși din cauza identității lor religioase, iar 5.110 biserici și alte clădiri creștine (mănăstiri, școli etc.) au fost atacate și profanate. Așadar, în medie, în fiecare zi, în întreaga lume, peste 16 creștini au fost uciși din cauza credinței lor, iar 14 biserici au fost distruse sau profanate.

La fel de grăitor este faptul că 39 dintre cele mai rele 50 de națiuni clasate de acest studiu sunt majoritar musulmane sau au populații musulmane considerabile.

În ceea ce privește Nigeria, unde Deborah Samuel a fost ucisă, potrivit mai multor observatori internaționali, se desfășoară un „adevărat genocid” împotriva creștinilor.  De când a demarat ceea ce poate fi calificată ca o insurecție islamică, în iulie 2009 – mai întâi din partea Boko Haram, un grup terorist islamic profesionist, și mai târziu din partea Fulani, păstori musulmani radicalizați și ei și motivați de ideologia jihadistă -, peste 60.000 de creștini au fost măcelăriți sau răpiți în timpul raidurilor, fără a se mai întoarce niciodată și considerați morți de către cei dragi lor.  Aproximativ 20.000 de biserici și școli creștine au fost, de asemenea, incendiate și distruse de teroriștii care strigau „Allahu akbar” în același interval de timp.

Care a fost, așadar, răspunsul comunității internaționale la acest jihad nemijlocit împotriva creștinilor din întreaga lume – inclusiv, din ce în ce mai mult, în Europa, unde mai multe biserici sunt profanate zilnic? După cum a demonstrat recent Parlamentul European, nu numai că marile organisme guvernamentale închid ochii, ci își folosesc resursele lor vaste pentru a-i prezenta pe persecutori drept victime, iar pe victime drept persecutori, după cum a subliniat recenta inițiativă „Combaterea islamofobiei” a Organizației Națiunilor Unite.

În timp ce pretind că susțin drepturile omului, stângiștii – și practic toți cei 244 de eurodeputați care au votat împotriva propunerii menționate mai sus sunt de stânga – refuză în mod obișnuit să recunoască și cu atât mai puțin să abordeze una dintre cele mai urgente crize ale drepturilor omului din zilele noastre: Persecuția musulmană a creștinilor; și fac acest lucru – dacă putem fi brutal de sinceri pentru o clipă – pentru simplul și tot mai evidentul motiv că urăsc creștinismul.

Sursa: Front Page Mag