„Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună.” (Geneza 22:6)
Dumnezeu ne cere să ne aducem trupurile ca o jerfă vie. Jertfele erau omorâte. Trebuia să se scurgă sângele din ele pe altar, însă Dumnezeu ne cere să ne aducem trupurile noastre ca jertfă vie.
Apostolul Pavel, insuflat de Dumnezeu, spune:
„Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. (Romani 12:1)
Iar în Geneza, lui Avraam i se cere să îl aducă jertfă pe fiul său Isaac, unicul său fiu:
„Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună”. (Geneza 22:6)
Oare ce simțea Isaac atunci când ducea lemnele pe care urma să fie adus el însuși ca jertfă? Până la urmă n-a fost adus el ca jerfă, dar lemnele acelea erau destinate ca el să fie adus jertfă pe ele. Le ducea în spinare, avea o povară.
Poate ai o povară: o boală, o relație, o tensiune, ai o povară pe care o duci în spate… Povara ta este pentru sfințirea ta, sau este pentru cârtire și pentru nemulțumire continuă?
Isaac nu a cârtit, nu s-a arătat nemulțumit, ci le-a dus în spate.
„Şi au mers astfel amândoi împreună” – Isaac cu tatăl său. S-au dezlipit de lume, au lăsat slugile de-o parte, și au urcat singuri pe munte.
Atunci când te sfințești, trebuie să umbli cu Tatăl tău ceresc, cu Dumnezeu, doar tu cu Dumnezeu, în rugăciune, în citirea Bibliei, într-o părtășie profundă și frumoasă cu Dumnezeul cel Preaînalt.
„Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: ‘Tată!’. ‘Ce este, fiule?’ i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: ‘Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?’.” (Geneza 22:7)
Isaac își pune întrebări absolut normale: unde este mielul, ce jertfim de fapt? El nu știa că urma să fie jertfit chiar el.
„’Fiule’ a răspuns Avraam ‘Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot’.Şi au mers amândoi împreună înainte.” (Geneza 22:8)
Cu un verset mai înainte spune la fel, că au mers amândoi împreună, și-au continuat calea.
Până la urmă Dumnezeu a dat un berbece care a fost jertfit, n-a fost jertfit Isaac. Dar ideea este de a umbla cu Dumnezeu, de a căuta să fii o jertfă vie, de a-ți purta povara în spate, indiferent din ce constă povara pe care tu o ai, cu demnitate, cu responsabilitate, fără cârtire, fără nemulțumire, ci gândindu-te și gândindu-mă că Dumnezeu vrea sfințirea noastră, vrea să ne pună deoparte, să fim scoși afară din lume, să umblăm împreună cu El, ca la final să ajungem la sfințire, nu prin meritele noastre, ci prin jertfa Domnului Isus Cristos.
– va continua –
Autor: Ioan Ciobotă
