Abu a crescut ca musulman în Africa de Nord. Când s-a hotărât să-L urmeze pe Isus, a fost renegat și dezmoștenit de către familia lui. Toți cunoscuții lui l-au considerat un „trădător” și și-a pierdut statutul social.
Abu tânjește după comunitate și apartenență. Chiar și în bisericile existente creștinii îl tratează cu suspiciune, pentru că a fost musulman înainte. Conducătorul bisericii se teme de autoritățile publice. El nu vrea să-l boteze pe Abu și să-l accepte ca membru oficial al bisericii. Deși Abu ar dori să intre în slujirea creștină, i se refuză șansa la pregătire teologică sau implicare în conducerea bisericii.
Abu este unul dintre musulmanii care L-au găsit pe Isus în ultimii treizeci de ani. În multe țări islamice celor convertiți de la islam le este greu să crească în noua lor credință și să se integreze în familia bisericii și părtășia credincioșilor, uneori, din cauza fricii; alteori, pentru că nu există grupuri de credincioși în apropiere. Unii credincioși cu origini musulmane și-au format propriile comunități și rețele de biserici, încurajați de alți creștini aflați la depărtare, și se bazează pe conexiuni și resurse online.
A deveni ucenic al lui Isus implică a fi parte dintr-o comunitate de credincioși, a ne iubi și a ne încuraja unii pe alții să trăim așa cum ne-a învățat Isus. Acest lucru poate arăta diferit în fiecare cultură, iar în zonele în care religia dominantă este ostilă creștinilor poate fi foarte provocator. Acolo unde bisericile abia acum încep să apară, procesul de organizare a uceniciei și de selectare a liderilor poate fi dificil, așa cum a fost în timpul Bisericii primare.
Motive de rugăciune
Rugați-vă ca misionarii care îi îndrumă pe noii creștini să aibă înțelepciune în timp ce îi învață cu umilință pe alții tot ce a poruncit Hristos. (Matei 28:19-20)
Rugați-vă pentru credincioșii de origine musulmană să învețe cum să formeze biserici și comunități creștine în locuri și culturi în care nu au mai existat niciodată. (Romani 15:20-21)
Rugați-vă, așa cum a făcut Isus, ca Biserica să fie una, unită în iubire, o mărturie vie a Tatălui. (Ioan 17:20-25)
