Să presupunem că trăiți într-o împărăție frumoasă, unde soarele strălucește mereu și pacea domnește continuu. Dar la un moment dat ați făcut ceva foarte rău, ceva care a tulburat pacea care părea să domnească peste tot în acest regat al perfecțiunii. Ați ucis un cunoscut.
Legea din regat spune că o persoană care a făcut un astfel de lucru trebuie să fie aruncată în întunericul închisorii și apoi executată. Așa că ai fost dus într-o temniță foarte întunecată, îngropată sub palatul regelui, pentru a-ți aștepta moartea. Ai fost legat cu lanțuri grele de un perete umed. Șobolanii se înghesuiau în jurul picioarelor tale pentru a-ți lua și cele câteva firmituri sărăcăcioase care reprezentau hrana ta zilnică. Singura ta băutură era o apă stătută dintr-o cană murdară. Apoi a venit și ziua în care trebuia sa fii dus la spânzurătoare pentru crima ta. Puteai auzi picioarele călăului apropiindu-se tot mai mult de celula ta din temniță. Conform obiceiului regatului capul condamnatului trebuia acoperit cu un sac înainte de a fi atârnat pe lemn. Pe holul întunecos se aude vocea călăului strigându-te pe nume… dar înainte ca tu să poți răspunde, o voce din celula alăturată a spus: „Sunt aici”. Se aude cheia răsucindu-se în încuietoare. Ușa grea se deschide cu un scârțâit sinistru. Călăul bâjbâie în lumina slabă împrăștiată de lămpa din mână și aruncă sacul peste capul omului după care îl scoate afară.
O mulțime uriașă s-a adunat în fața spânzurătorii înalte. Regele era și el prezent. Prizonierul a fost condus pe scări și i s-a pus ștreangul de gât. Tu ești încă în celula ta… în întunericul tău. Cine este acest om care stă în locul tău gata să fie executat?
A sosit momentul. Pârghia este trasă și trupul firav cade în jos prin trapa spânzurătorii. Frânghia se strănge în jurul gîtului condamnatului. Se aude o pocnitură, ca de oase rupte. Gâtul îi este rupt, viața s-a dus.
O trompetă sună din loja regală. Regele se ridică în picioare și vorbește:
„Tăiați-i capul și scoateți-i gluga. Vreau ca tot poporul să se uite la fața lui și să înțeleagă că plata fărădelegii este moartea.”
Mai mulți oameni coboară trupul de pe spânzurătoare și taie capul.. Gluga este îndepărtată.
Un țipăt amarnic vine din partea regelui: „Fiul meu! Fiul meu!”
„Oh, fiul meu a murit”, se jelește regele, „unde este criminalul care a fost condamnat la moarte? Găsiți-l! Va muri de o moarte lungă și durereoasă din cauza asta!” Atunci călăul a luat cuvântul: „Majestate, am găsit acest bilet asupra lui,” și i-a înmânat regelui o bucată de hârtie. Regele a citit: „Tată, te rog să-l ierți. Mi-am dat viața pentru el. Legea cere moartea pentru crima lui… dar eu am murit pentru el. Prețul pe care îl plătesc pentru libertatea lui este viața mea. Dacă viața mea îți este dragă… atunci accept-o ca preț total pentru crima lui. Redă-i toate beneficiile favorurilor tale. Lasă-l să plece complet liber.”
Regele și-a ridicat vocea și a decretat: „Deschideți ușile închisorii. Lăsați-l pe acest om să umble complet liber, fără nicio acuzație împotriva lui. Lăsați-l să trăiască în casa regală. Îl voi primi ca fiind al meu, datorită prețului prețios care a fost dat pentru viața lui. Din acest moment, îl voi privi nu pentru ceea ce este, nici pentru ceea ce a făcut… ci mai degrabă ca pe cineva foarte drag mie, pentru că fiul meu l-a răscumpărat cu viața sa. Ce este mai valoros în întregul meu regat decât ceea ce a fost cumpărat cu viața fiului meu?.”
Pe cruce, Isus Hristos a strigat cu buzele sângerânde și umflate: „Tată, iartă-i.”
Pe cruce, degetele Sale s-au încolăcit în jurul cuielor și sângele a curs din palmele Sale. Picioarele Lui au pulsat de durere arzătoare și sângele a curs în pământul de pe Golgota, formând un noroi stacojiu. Carnea atârna ruptă pe spatele Său, acolo unde biciul roman făcuse urme adânci în piele și mușchi. Coroana de spini i-a înțepat capul trimițând șuvițe de sânge roșu pe fața și pe trupul Său. În cele din urmă, agonia a atins culmile și boldul morții s-a înfipt până la capăt… S-a terminat!”
Prețul fusese plătit.
Deschideți ușile închisorii. Deschideți larg porțile vinovăției și rușinii. Dați drumul prizonierilor. Fiul regelui a murit.
Cine a cauzat această moarte tragică? Biblia spune: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe păcătoși”, 1 Tim.1:15. Păcătoșii au fost cei care L-au trimis pe acea cruce. Cine sunt „păcătoșii”? Scriptura spune: „Toți au păcătuit!”. Rom 3:23. Tu și cu mine. El a mers acolo în locul nostru!
Așadar, iată cum devenim eu și cu tine copii ai lui Dumnezeu… nu prin naștere naturală, nu prin tradiții și principii religioase pe care le respectăm, nu pentru că ne-am făcut noi înșine vrednici… ci pentru că Fiul nevinovat al Regelui a luat moartea pe care noi o merităm, iar Regele consideră viața Fiului Său mai presus de orice.
El a acceptat acest lucru ca preț complet pentru răscumpărarea noastră.
Dacă te vei întoarce la El și vei crede că El a plătit prețul pentru tine, dacă Îl vei lua ca Mântuitor al tău, vei avea viață veșnică. Poți face acest lucru astăzi. De fapt, Îl poți primi chiar acum!
Întoarce-te de la păcat și egoism… întoarce-te la El. Cere-I să vină în viața ta și spune-I că vrei să intri într-o viață nouă. Mărturisește-ți păcatul. Cereți iertare. Spune-i lui Dumnezeu, cu propriile tale cuvinte, că vrei să fii mântuit și primește darul gratuit pe care El ți-l oferă, El a plătit prețul pentru ca tu să ieși din celula ta, din întuneric, și să te așezi la masa Lui ca și copil al Său!
