Unii oameni văd totul din prisma alb și negru, bine și rău, corect și greșit. Alții văd doar un ocean de gri, fără ca vreun lucru să fie ferm fixat pe o parte sau pe cealaltă. Viața ar putea fi mai ușoară dacă Scripturile ar conține un răspuns clar pentru fiecare dilemă etică posibilă. Dar, pur și simplu nu este cazul. De fapt, Biblia nici măcar nu oferă un răspuns definitiv la fiecare întrebare etică discutată pe paginile sale. Deci, cum se presupune ca un urmaș conștiincios al lui Isus Hristos să facă alegerile corecte atunci când călătorește prin acele zone gri dificile ale vieții?
Toată lumea are același standard de etică atunci când vine vorba de poruncile biblice. De exemplu,porunca „Să nu furi” nu se aplică doar casierului de la magazinul local. Se aplică tuturor oamenilor – fie ei bogați sau săraci, tineri sau bătrâni. Dincolo de sarcinile evidente ale Bibliei, există totuși o lume a preferințelor, opțiunilor și opiniilor, în care ceea ce este potrivit pentru o persoană poate să fie inacceptabil pentru alta.
Prin urmare, este necesar să avem un filtru care să ne ajute în luarea unor alegeri etice cu privire la problemele care nu sunt abordate direct de niciun fragment specific din Scriptură. Nu putem să ne uităm pur și simplu la ceea ce spune legea, pentru că uneori legea stabilește ceea ce este permis, dar nu și dacă ar trebui întotdeauna să facem acel lucru. După cum fostul judecător al Curții Supreme a SUA, Potter Stewart, a spus
„etica înseamnă a cunoaște diferența dintre ceea ce ai dreptul să faci și ceea ce este corect să faci”.
Ce filtru ar trebui să folosim? Există multe resurse, dar eu apreciez adevărurile încorporate în Scripturi, care pot fi aplicate în diferite situații. Filtrul meu personal pentru navigarea peisajului etic zilnic provine din două pasaje din Noul Testament, Romani 14 și 1 Corinteni 10:23-33.
Ambele pasaje ridică următoarea problemă – dacă ucenicii lui Hristos ar trebui sau nu să mănânce carne oferită idolilor. Acest lucru nu reprezintă o preocupare presantă pentru piața muncii de astăzi, dar principiile și întrebările care au ghidat discuția apostolului Pavel cu privire la această problemă pot fi aplicate și la o serie de zone gri din zilele noastre:
- Este acest lucru permis? (Dacă există o poruncă biblică clară împotriva lui, atunci nu este permis.)
- Va duce el la pace și la îmbunătățire reciprocă?
- Este el benefic, profitabil sau constructiv?
- Are el în vedere, în esență, binele altora?
- Îl va determina pe vreun alt credincios să se poticnească?
- Aduce el cinste numelui și reputației lui Dumnezeu?
Un „nu” la oricare dintre aceste întrebări ar trebui să însemne un „nu” în luarea decizie. Astfel, aceste întrebări ne servesc ca un fel de ancoră. Totuși, provocarea nu este să facem acest lucru doar o dată, ci din nou și din nou, ca să ne construim astfel memoria musculară etică. Comportamentul etic nu poate fi o decizie de ultim moment. După cum filosoful grec Aristotel zicea:
„Noi suntem ceea ce facem în mod repetat”.
Tăișul nostru etic trebuie să rămână ascuțit. Râvna noastră pentru adevărat, bine și frumos trebuie să rămână puternică.
Savantul britanic al Noului Testament, N.T. Wright a spus astfel:
„Etica creștină nu este o chestiune de a descoperi ce se întâmplă în lume și de a fi în ton cu ea. Nu reprezintă o chestiune de a face lucruri pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu. Ea nu constă în încercarea de a respecta reguli prăfuite, de demult sau de departe. Ea constă în exersarea, în prezent, a cântecelor pe care le vom cânta în lumea nouă a lui Dumnezeu.”
Autor: Stephen R. Graves
