PSALMUL 23: Îmi ungi capul cu untdelemn

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic […] îmi ungi capul cu untdelemn […]” (Psalmul 23:1, 5).

Una dintre frumusețile Scripturii este faptul că ni-L prezintă pe Dumnezeul Creator în toată splendoarea și slava Lui. Încă de la începutul Bibliei ni se vorbește despre Dumnezeu, Cel care are un cuvânt plin de putere. Ce zice El, aceea se împlinește. Iar Scriptura, ne spune apostolul Pavel, este insuflată de El și de folos. În Scriptură vedem și felul minunat în care Dumnezeu „S-a murdărit pe mâini” atunci când l-a creat pe om din țărâna pământului.

Da, El l-a creat pe om, însă nu l-a făcut ca să-l lase de izbeliște pe acest pământ. Viața omului nu-i la voia întâmplării. Viața ta nu-i la voia întâmplării… nici a mea. Dumnezeu ne-a creat cu un scop. Foarte bine rezumă catehismul scurt de la Westminster chiar în răspunsul oferit primei întrebări: „Scopul suprem al omului este să Îl glorifice pe Dumnezeu și să se bucure în El pentru totdeauna.”

Psalmistul David nu cunoștea astfel de catehisme bine formulate, însă Îl cunoștea pe Dumnezeul pe care și aceste catehisme au căutat să-L prezinte oamenilor. Unul dintre lucrurile deosebite pe care psalmistul le exprimă este și sintagma la care aș vrea să medităm astăzi: „îmi ungi capul cu untdelemn”.

Unul dintre comentariile pe care le-am citit cu ani în urmă și care mi-a rămas întipărit în minte, legat de lucrul la care s-ar putea referi psalmistul prin această sintagmă, poate fi văzut în comportamentul unei oi și ceea ce-i face păstorul (să nu uităm că meseria din tinerețe a psalmistului era tocmai aceea de a îngriji de oile tatălui său). Oile adesea își bagă capul prin tufișuri sau prin locuri strâmte de unde cu greu și-l mai scot de acolo. Unele chiar rămân înțepenite acolo o bună bucată de vreme până reușesc să-și scoată capul înapoi. Însă toată strădania aceasta produce tot felul de răni oii. Sunt o mulțime de insecte și musculițe care în timpul acesta își depun ouă în locurile pline de rană din capul oii. Acele ouă devin viermi care le produc dureri îngrozitoare oilor. Oile încep să-și frece capul de stânci, ba chiar să lovească stâncile cu capul lor, iar unele fac astea până ce lovirile acestea le provoacă moartea.

Păstorul atent vede rana oii sale și o protejează. Îi unge capul cu untdelemn, iar acel untdelemn îi creează un fel de protecție oii față de insectele și musculițele răutăcioase.

Dacă este să spiritualizăm această imagine, întrebarea care se ridică este: Cu ce anume îți hrănești mintea? Sunt lucruri ziditoare, folositoare? Te ajută să crești spiritual? Sau îți hrănești mintea numai cu bârfe, suspiciuni, zvonuri, știri false și o mulțime de alte lucruri care nu ajută nimănui la nimic?

Însă ideea de untdelemn turnat pe capul cuiva mai reprezintă ceva. Un lucru special. Reprezintă consacrarea cuiva pentru o lucrare anume. Aș vrea să avem și acest lucru în mintea noastră atunci când citim și medităm la acest gând al psalmistului. Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, ne-a răscumpărat din lumea plină de păcat, ne-a adăugat în Familia Sa și ne-a pus deoparte pentru El.

Înțelegi ce chemare măreață avem? Să-I slujim Creatorului Universului! Ne-a consacrat, ne-a pus deoparte pentru această lucrare. Pavel spunea că suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos și, prin urmare, îi îndemna pe toți oamenii care-l ascultau să se împace cu Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 5:20).

Nu uita: Păzește-ți mintea, căci ea-i câmpul de bătălie al celui rău. O poți păzi „alimentându-te” din Cuvânt. Mai mult, ai o chemare măreață. Ești pus pentru o slujbă specială. Să-I slujești lui Dumnezeu făcându-L de cunoscut oamenilor din jurul tău. Nu da înapoi din fața unei asemenea chemări mărețe!

Timotei Stoica
Biserica Baptistă Pătrăuți, Suceava