„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște pe pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său” (Psalmul 23:1-3).
Prin harul lui Dumnezeu, am văzut săptămâna aceasta că Dumnezeu este Păstorul nostru. Fiind Păstorul nostru, noi nu vom duce lipsă de nimic. El este cu noi la fiecare pas al vieții, iar noi trebuie să fim mereu dependenți de El. Psalmistul David merge mai departe și spune că nu avem doar nevoi fizice sau materiale, ci avem și nevoi spirituale. Însă și de aceste nevoi, Dumnezeu, Păstorul nostru, poartă de grijă. Cum?
„Îmi înviorează sufletul.” Din cauza problemelor vieții, din cauza frământărilor și a luptelor pe care le avem în viața de zi cu zi, sufletul nostru obosește și ajunge la extenuare. Poate fi și din cauza unor întrebări în dreptul cărora n-avem niciun răspuns. Iar lucrul acesta a dat de multe ori naștere la frustrări care, treptat, au extenuat cu totul sufletul nostru. Ei bine, psalmistul ne spune astăzi că Dumnezeu, Păstorul nostru, este Cel care ne înviorează sufletul. Cum?
Prin Cuvântul Său. Dumnezeu adesea are câte un cuvânt de spus în dreptul nostru, iar Cuvântul Său aduce acea revigorare spirituală de care aveam atâta nevoie. Dumnezeu e Cel care ne înviorează sufletul. Cuvântul Său, care aduce revigorare sufletului nostru, poate fi printr-un pasaj biblic pe care-l citim în timpul nostru de părtășie cu Domnul, poate fi printr-o predică pe care o ascultăm, poate fi printr-un îndemn din Cuvânt pe care-l primim, poate fi printr-o cântare pe care o auzim, printr-o poezie, printr-o întâlnire cu un frate credincios. Sunt o mulțime de modalități prin care Dumnezeu ne poate înviora sufletul!
Da, nu e cădere din har să ajungem în momente de depresie, în momente în care sufletul să ne fie grozav de apăsat, însă ce mare har e să știm că Domnul ne poate înviora sufletele… și El chiar o va face!
Înviorarea sufletului nostru este însoțită de un lucru extrem de important. O povățuire (călăuzire) pe cărări drepte. E o succesiune de lucruri care se întâmplă aici. Mai întâi, Dumnezeu înviorează sufletul unui om, după care îl povățuiește pe cărări drepte. Aceste două lucruri sunt interconectate; ele nu pot fi separate unul de celălalt. Pe amândouă le face Dumnezeu, Păstorul nostru.
Însă psalmistul merge un pas și mai departe și ne prezintă și scopul pentru care Păstorul face acest lucru: „din pricina Numelui Său”. Sunt o mulțime de lucruri pe care Dumnezeu le face datorită sau pe baza Numelui Său. Numele Său este sfânt, este măreț, este minunat. Numele Domnului reprezintă autoritate. Iar autoritatea Lui este desăvârșită și suverană.
Dumnezeu nu ne înviorează sufletul și ne povățuiește pe cărări drepte deoarece a văzut ceva bun în noi, sau a văzut un potențial în noi sau i-a plăcut ceva la noi. Nu, nu, nu! Nici pe departe! Dumnezeu însă face aceste lucruri din pricina Numelui Său. El este credincios și drept.
Adevărul credincioșiei și îndurării lui Dumnezeu să ne urmărească în această zi. Orice-ar veni în viața noastră, să nu uităm că suntem conduși de Păstorul cel bun și veșnic credincios, care ne călăuzește din pricina Numelui Său. Slavă Lui!
Timotei Stoica
Prezbiterul al Bisericii Baptiste Pătrăuți, Suceava
