„Domnul este Păstorul meu […]” (Psalmul 23:1)
Acestea sunt cuvintele cu care începe cel mai cunoscut psalm din Scriptură, psalm care este învățat pe de rost chiar și de către cei mai mici copilași. Un psalm plăcut, plin de o frumusețe aparte, plin de încurajare de a-L urma pe Domnul și de a te încrede pe deplin în El.
Unul dintre lucrurile pe care probabil adesea îl pierdem din vedere atunci când vine vorba de psalmul acesta este exact felul în care începe el. Nu la întâmplare David începe în felul în care o face. Psalmistul nu este cineva care vorbește în necunoștință de cauză, sau din auzite, sau din cărți, sau din alte surse. El știa implicațiile pe care le presupun o astfel de expresie, din moment ce el crescuse devenind păstor. El chiar știa ce înseamnă să fii păstor.
Gândindu-ne la sensul propriu al expresiei, a fi păstor înseamnă a avea grijă de niște animale, în speță oi. Despre felul în care Domnul, Păstorul cel bun are grijă de oi, vorbește psalmistul în următoarele versete. Însă e important să nu sărim peste acest detaliu extrem de important: cine este Păstorul? Domnul! Iahve este Păstorul. Dumnezeul existent prin Sine Însuși. Creatorul cerului și al pământului. Cel atotputernic. Cel veșnic. Cel suveran. El este Păstorul.
Cel glorios îmbracă haina unui slujitor. Aceasta este imaginea pe care o folosește psalmistul cu privire la Dumnezeu. Abia când înțelegem adevărul acesta putem pătrunde mai în profunzime adevărurile cuprinse în acest psalm. De ce poartă El așa o mare grijă de oile Sale? De ce îngrijește de ele într-un mod atât de minunat și cu atâta credincioșie? Pentru că, atunci când vine vorba de oile Sale, El a îmbrăcat haina de slujitor.
Însă, dacă Domnul ne va ajuta, zilele care ne stau înainte în săptămâna aceasta vom privi și la felul în care El face această slujire pentru oile Sale. În meditația de astăzi vreau doar să subliniez acest adevăr care să ne facă să înțelegem puțin mai bine imaginea folosită de David în Psalmul 23 cu privire la Dumnezeu.
Dar mai este un lucru. Psalmistul spune că Iahve este Păstorul, dar nu se oprește aici. Spune că Dumnezeu este Păstorul lui. Foarte important și amănuntul acesta, deoarece, așa cum Dumnezeu a îmbrăcat haina de slujitor, psalmistul a îmbrăcat haina smereniei în exprimarea aceasta. Dacă Dumnezeul suveran a hotărât să facă lucrarea de Păstor, atunci eu, spunea David, sunt oaia Lui.
Ce știe o oaie? Nimic. Ce sistem de apărare are o oaie împotriva animalelor prădătoare? Niciunul. Ce discernământ are o oaie? Zero. Unde se duce una, se duc toate (de aici și expresia „spirit de turmă”).
Pe de o parte, da, Dumnezeu a îmbrăcat haina de slujitor, devenind Păstor, dar pe de altă parte psalmistul îmbracă haina smereniei transmițând, prin imaginea folosită, mesajul că el nu-i bun de nimic, că n-are nimic bun în el care să-l ajute să fie plăcut înaintea Domnului, că de multe ori nu dă dovadă de discernământ, însă are pe Cineva ca Păstor, iar lucrul acesta îi este suficient.
Nu știu ce va îngădui Domnul în viața noastră în săptămâna în care am intrat, însă dacă e un lucru pe care să i-L cerem este smerenia necesară de a ne lăsa conduși de El, Păstorul nostru.
Timotei Stoica
Prezbiter în Biserica Baptistă Pătrăuți, Suceava
