Filmul Jai Bhim a ratat nominalizarea la premiile Oscar pe anul 2022, dar este în continuare cel mai bine clasat film de pe Internet Movie Database (IMDb). Acțiunea filmului face o paralelă dureroasă cu persecuția creștinilor din India de astăzi și harul mântuitor al lui Hristos, așa cum remarca un lucrător al Open Doors, care a împărtășit impresii despre film.
Rajakannu este un membru al grupului etnic Irula ce aparține castei de jos din India. Oamenii care aparțin acestei populații lucrează ca muncitori agricoli pe câmpurile castei superioare. După ce bijuteriile dispar dintr-o casă a unui bogat, vina cade în curând asupra comunității sale. Rajakannu și familia sa, inclusiv soția sa însărcinată, Sengeni, sunt reținuți ilegal de poliția locală și suportă abuzuri și torturi de nedescris. În cele din urmă, cei trei bărbați scapă din celula lor, lăsând-o pe Sengeni să-și caute dreptatea singură.
JAI BHIM NE REAMINTEȘTE CĂ JUDECATA REALĂ NE OFERĂ SPERANȚĂ
În cadrul sistemului castelor indiene înfățișate în Jai Bhim, poporul Irula nu are o identitate; statul refuză să le ofere cartele pentru rații de mâncare și alte documente legale, iar gradul ridicat de analfabetism nu face decât să perpetueze maltratarea lor de către cei aflați în autoritate. După cum remarcă un oficial al poliției în deschiderea filmului: „De ce nu a venit nimeni să-i primească? Ce, sunt orfani?”
DRAMĂ ȘI DORINȚĂ SPIRITUALĂ
Jai Bhim are toate caracteristicile unei melodrame: nu trece nici măcar o clipă fără ca Sengeni să plângă, în timp ce pledează în fața avocaților indiferenți și a funcționarilor de poliție orbiți din punct de vedere moral. Ea este neputincioasă în fața încercărilor lor perverse de a o face să renunțe la loialitatea ei față de soțul ei și cauza lui.
Evocarea milei în film este simptomatică pentru o dorință spirituală mai profundă. Un cântec din coloana sonoră ar putea fi chiar confundat cu un Psalm biblic: „De ce m-ai făcut în lumea asta crudă, Doamne? […] Tu, care ești prezent peste tot deodată, de ce ești atât de departe acum?”
UN APEL LA DREPTATE
Prima scenă din Jai Bhim ne invită să ne întrebăm: Cine va răspunde acestei chemări la dreptate? Cine va șterge lacrimile celor asupriți? Răspunsul ajunge sub forma personajului K. Chandru, un avocat nobil care se oferă voluntar să-i apere pe cei care nu pot să se apere singuri. În mai multe scene, Chandru intră în interiorul tribunalului cu o fanfară triumfătoare.
Spre deosebire de poliție, care își folosește puterea pentru a apăra interesele castei superioare a Indiei, Chandru decide să-și folosească educația, experiența și influența pentru a oferi izbăvire celor neputincioși din poporul Irula. Cazul individual din film devine rapid un apel universal la dreptate, deoarece Chandru cheamă la reformarea unui sistem juridic corupt.
Chandru nu este motivat de ură față de poliție sau față de rivalii săi legali, ci de „dragoste și grijă față de societate”. Când Sengeni declară că nu-și poate permite să-l plătească, Chandru declară cu smerenie: „Nu m-am născut avocat. M-am născut doar un om.”
FĂRĂ SURPRIZE
În calitate de editor video pentru Open Doors, munca mea de zi cu zi implică primirea și prelucrarea poveștilor despre abuzuri și nedreptăți îndreptate împotriva creștinilor din întreaga lume. În timp ce evenimentele din Jai Bhim sunt incontestabil șocante, nu am fost surprins. Cu toate acestea, ele au oferit o altă perspectivă asupra realității pe care multe minorități religioase și etnice o experimentează în întreaga lume.
În acest an, India a intrat pe locul 10 al Topului Mondial al Persecuției întocmit de Open Doors, fiind una dintre țările cu cele mai înalte niveluri de persecuție împotriva creștinilor. Creștinii se confruntă zilnic cu amenințări de violență și cenzură din partea grupărilor extremiste. Ideologia hindutva, susținută de partidul de guvernământ Bharatiya Janata (BJP), proclamă că minoritățile religioase nu sunt indieni adevărați și că țara ar trebui, prin urmare, să fie purificată de prezența lor care corupe.
Spre deosebire de Jai Bhim, însă, ostilitatea cu care se confruntă minoritățile creștine nu este apanajul exclusiv al poliției sau autorităților, ci este manifestată și de cetățenii și membrii comunităților.
ADEVĂRATA SPERANȚĂ
În timp ce termenul de judecată este aproape o blasfemie pentru cultura secularizată, Jai Bhim ne amintește că adevărata judecată aduce speranță; filmul plasează această speranță în sarcina unor avocați plini de compasiune și spirit de sacrificiu, gata să corecteze o structură juridică discriminatorie și violentă. Aproape de finalul filmului, Chandru declară cu îndrăzneală: „Ceea ce va da instanța nu este o simplă judecată. Este speranță.”
Deși nu există o mențiune explicită a lui Hristos sau a creștinismului în Jai Bhim, nu este greu de observat paralele: reabilitarea publică a unei victime nevinovate galvanizează reformarea unei societăți corupte, toate inspirate de intervenția unui lider pur și drept. Un lider care, în mod crucial, nu este niciodată condus de puterea personală, câștig sau aclamații. Faptul că Jai Bhim este în prezent cel mai bine clasat film de pe IMDb ne arată cât de puternic poate fi acest model.
Sursa: Premier
Un comentariu
Domnule Poteraș Ionuț , dvs ati vazut filmul ?? Sau poate fiind nascut mai tarziu nu cunoasteti simboluri precum – secera si ciocanul . Si pe peretele avocatului era chipul lui Marx – sau al cuiva care semana tare mult. Parerea mea ca nu poate fii etichetat ca film crestin. Este doar parerea mea, scuze daca gresesc.