„[Dragostea] acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul” (1 Corinteni 13:7).
Unul dintre aspectele dragostei asupra căruia meditez de ceva vreme este acela al acoperirii. Apostolul Pavel, descriind ceea ce face dragostea (deci dragostea acționează), printre alte lucruri îl menționează și pe acesta: „acoperă totul”. Cred că acest aspect al dragostei este unul dintre cele mai mărețe.
La ce anume face referire acest aspect al dragostei? Mă gândesc la cuvintele psalmistului David, care mărturisea că este binecuvântat (sau fericit, în versiunea Cornilescu a Bibliei) omul care are fărădelegea iertată și păcatul… acoperit. Prin urmare, acestui om (continuă psalmistul) nu-i ține Domnul în seamă nelegiuirea.
Te invit să te oprești puțin și să meditezi la măreția acestui adevăr. Dumnezeu, în dragostea Lui, acoperă tot păcatul omului care vine cu pocăință înaintea Lui. Acest lucru nu-l spun doar pentru că sună bine și este plăcut să-l citești, ci este un adevăr biblic pe care Ioan îl exprimă astfel:
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).
Dragostea acoperă totul! Dragostea acoperă rușinea! Dragostea acoperă goliciunea! Îmi place grozav de mult imaginea aceasta pe care o găsim încă din grădina Edenului, imediat după căderea omului în păcat. Omul s-a ascuns atunci când Dumnezeu l-a căutat, deoarece îi era rușine de goliciunea lui. Dumnezeu i-a arătat dragostea Sa prin faptul că i-a acoperit goliciune
„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele” (Geneza 3:21).
Dumnezeu a „jupuit” pe cineva (mai exact, ceva) pentru a acoperi goliciunea omului. Biblia ne prezintă într-un limbaj voalat acest lucru. Însă e interesant cum de, după aceea, omul a avut ideea de jertfă. Doar o întrebare de meditat: „Oare n-a fost martor omul la o jertfă pe care Dumnezeu a făcut-o în urma căreia goliciunea lui a fost acoperită?” Astfel de întrebări dau locul speculațiilor și tare mult m-al bucura să nu de îndreptăm într-acolo. Totuși, privind la contextul general al Scripturii, vedem ce frumos și clar se regăsește acest principiu: Dragoste lui Dumnezeu îmi acoperă păcatul, însă pentru a-mi acoperi păcatul este nevoie de o jertfă.
Dragostea lui Dumnezeu față de om își găsește punctul culminant (sau superlativul) în jertfa lui Hristos. Prin jertfa lui Hristos, păcatul meu este acoperit înaintea lui Dumnezeu.
Pentru ca dragostea mea să acopere greșeala pe care aproapele meu a făcut-o față de mine, este nevoie de sacrificiu din partea mea. Să-mi calc în picioare pornirile firii pământești care mă îndeamnă să-i răspund cel puțin pe măsură și să dau dovadă de dragoste.
Iubirea nu-i ceva ușor. Iubirea necesită sacrificiu. Domnul e Acela care ne poate da puterea să ne iubim cu adevărat unii pe alții. Ce minunat vor înflori relațiile dintre credincioși dacă vor fi caracterizate de o dragoste jertfitoare!
Autor: Timotei Stoica
