Timotei Stoica: Prietenia Domnului

„Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, și legământul făcut cu El le dă învățătură” (Psalmul 25:14).

În viața pe care o trăim pe acest pământ nu există să nu avem momente când anumiți oameni ni se împotrivesc într-un fel sau altul. Psalmistul, încă de la începutul psalmului (versetul 2) menționează faptul că are niște dușmani.

Ce faci când ai dușmani? Ce faci când anumiți oameni se poartă cu dușmănie față de tine? Ce frumos și minunat este exemplul psalmistului! Ce-a făcut el? A venit înaintea Domnului și a mărturisit încrederea pe care o avea în El.

Unul dintre limbajele harului este limbajul prieteniei lui Dumnezeu. Gândește-te doar la măreția acestui limbaj: omul, care și-a întors fața de la Dumnezeu și care, prin aceasta, a atras toată mânia lui Dumnezeu, prin Domnul Isus are parte de prietenia lui Dumnezeu.

Da, psalmistul mărturisea că are vrăjmași. Însă în contrast cu aceștia e prietenia Domnului. Ce înseamnă să ai parte de prietenia Domnului? Înseamnă să ai parte de atenția Lui. Ochii lui privesc la tine și El este alături de tine. Mai mult, înseamnă să ai parte de bunăvoința Lui, de îndurarea Lui, de mila Lui.

Una dintre sintagmele care era în vogă în timpul adolescenței mele era: „Isus, prietenul meu”. Deși această sintagmă nu este greșită în ea însăși, ea îi poate conduce totuși pe unii într-o extremă destul de periculoasă, în care aceștia ajung să-L considere pe Isus amicul lor, prietenul lor „de gașcă” care doar le poartă de grijă, care îi îngăduie, care trece cu vederea ceea ce ei fac, care îi înțelege (dar înțelegerea aceasta o văd ca pe o tolerare a comportamentului lor păcătos).

Nu, Isus nu este un astfel de amic. Cel puțin nu așa ni-l prezintă Scriptura. Isus este prietenul păcătoșilor în sensul că El pentru ei a venit, dar nu a venit ca să le dea apă la moară, ci ca să-i răscumpere, să-i transforme, să-i mântuiască.

Da, una dintre cele mai mărețe afirmații ale Scripturii este despre prietenia lui Dumnezeu față de om, însă mare grijă cum o înțelegem! Cum trebuie s-o înțelege? Cred că un mod care ne-ar ajuta foarte mult s-o înțelegem este să vedem ce anume elimină ea. Prietenia lui Dumnezeu elimină sau înlătură împotrivirea, dușmănia și vrăjmășia Lui. Da, Scriptura ne spune că Dumnezeu stă împotriva unei categorii de oameni (împotriva celor mândri), dar de asemenea, ea ne spune și că El este alături de o altă categorie de oameni (de cei smeriți, cărora le dă har).
Cunoașterea faptului că Dumnezeu nu mai este împotriva mea (din cauza răzvrătirii mele față de El), ci că este de partea mea, ar trebui să nască în inima mea o teamă sfântă față de El. De fapt, exact acest lucru îl menționează David în versetul de mai sus.

Prietenia lui Dumnezeu nu este pentru toți oamenii, ci doar pentru cei ce se tem de El. Iar cei ce se tem de El sunt cei care au fost răscumpărați prin lucrarea Domnului Isus.
Sintagma: „Isus, prietenul meu” înțeleasă în mod corect naște în inima omului reverență față de El.

Ai parte de prietenia Domnului?

Timotei Stoica