„Bun este Domnul!” Aceasta este una dintre cele mai dese afirmații pe care le rostim noi, credincioșii, despre Dumnezeu. Și nu e deloc greșit să spunem lucrul acesta! Însă cred că trebuie să-l înțelegem într-un mod corect.
Ultimul text din săptămâna de rugăciune pe care am parcurs-o cu biserica a fost din Psalmul 73, unde psalmistul Asaf începe tocmai cu proclamarea acestui adevăr: „Domnul este bun”.
Mă gândeam cum ar fi pentru noi să auzim, să acceptăm sau să primim acest adevăr. Acum, trebuie să știm că adevărul rămâne adevărat, fie că este proclamat de un păcătos notoriu, fie că este proclamat de un om născut din nou, regenerat.
Însă cum ai reacționa dacă ai trece prin diverse probleme și ți-ar spune „Bun este Domnul” cineva care:
– N-a cunoscut dureri trupești, dar tu te lupți cu ele de multă vreme;
– Nu știe ce sunt lipsurile financiare, dar tu știi din multele tale experiențe ce înseamnă să te culci cu stomacul gol;
– Nu știe ce înseamnă să nu ai ce-ți dorești, dar tu nu ai nici măcar cele necesare pentru un trai decent;
Cum ai primi acest adevăr din gura unui astfel de om?
Cum ai primi acest adevăr de la o soră (nu-i dau numele, că va vedea și ea postarea aceasta) care de zeci de ani este dependentă de scaunul cu rotile și de ajutorul celorlalți? Adesea când mai mergeam în vizită la ea îmi spunea ce i-a mai vorbit Domnul și cât de bun este Domnul cu ea.
Cum ai primi acest adevăr de la minunata soră Stela din Igești (Ucraina), care trăiește într-o căsuță pe care n-ai numi-o casă? Dacă te uiți atent la locuința sorei, ai observa imediat (și nu-ți trebuie ochi de meseriaș) că acea casă nu cunoaște ce înseamnă poloboc sau unghiuri de 90 grade. Însă adesea când o vizitam, din curte o puteam auzi cum Îl lăuda pe Dumnezeu. Niciodată nu s-a plâns de nimic și mereu spunea cât de bun a fost Domnul cu ea.
Cum ai primi acest adevăr din gura lui Iov, care, deși pierduse absolut tot ce avea, a putut să continue să-L laude pe Dumnezeu?
Ei bine, nici Asaf n-a fost străin de frământările și problemele vieții acesteia. Îmi place foarte mult faptul că el începe cu o convingere înainte de a rosti acest adevăr, iar convingerea lui se vede în primul cuvânt din versetul 1: „Da”.
Cum a ajuns el la această convingere? În versetele următoare vine cu o mărturie personală. Cu toate că știa acest adevăr despre Dumnezeu, parcă se bătea puternic cu experiența vieții de fiecare zi.
Totuși, atunci când s-a îndreptat spre Domnul, el a căpătat o cu totul altă perspectivă (versetul 17).
„Da, bun este Domnul!”
Trebuie să menționez și faptul că bunătatea lui Dumnezeu nu înseamnă toleranță și îngăduință nesfârșită. Ba din contră, așa cum spunea și apostolul Pavel, bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință.
Crezi tu că Domnul este bun?
Nu uita: „Da, bun este Domnul!”
Din pricina aceasta, dorința mea pentru mine și pentru tine este ca Dumnezeu să ne ajute să ne apropiem mai mult de El!
Timotei Stoica
