La sărbătoarea Nașterii Mântuitorului mulți își încarcă mesele cu bucate alese, își cumpără haine noi, caută să facă această sărbătoare una cât mai confortabilă din punct de vedere material. Mergem la biserica și cântăm colinde, copiii pregătesc poeme și poezii legate de acest eveniment special, ne facem cadouri unii altora și ne trimitem urări de bine. Însă unii sărbătoresc diferit acest Eveniment.
Copiii din țările în care bisericile sunt persecutate sărbătoresc nașterea lui Isus fiecare în felul său, unii cu teamă că părinții le-ar putea fi uciși, alți cu teamă că poliția ar putea să îi răpească și să îi trimită pe câmpurile de război iar alții cu teamă că fiicele lor ar putea fi răpite de pe stradă și obligate să se convertească la o altă religie apoi să se căsătorească chiar cu răpitorii lor.
Astăzi vă ducem să faceți cunoștință cu câțiva dintre acești copii pentru care Nașterea Domnului este mai mult decât o simplă sărbătoare, e o speranță. Și ce loc mai bun pentru a începe acest „tur” în jurul lumii decât orașul în care S-a născut Isus?
Betleem: Maria și Sophie
Maria, de 10 ani și Sophie, de 7 ani, sunt mândre că locuiesc lângă Betleem, orașul în care s-a născut Isus în urmă cu aproximativ 2.000 de ani: „Ar trebui să veniți cu toții să vizitați măcar o dată Biserica nașterii Domnului!”, exclamă ele într-un glas. „Isus este puternic. Toată lumea ar trebui să știe asta!”, adaugă Sophie. Credincioase mesajului Mântuitorului, cele 2 surori afirmă: „Ne rugăm pentru pace! Asta ne dorim de crăciun!”
Creștinii sunt astăzi o minoritate în Betleem. Situația lor nu este întotdeauna una bună, ei suferă în principal din cauza conflictului israeliano-arab.
Kenya: Mary
„Împreună” acesta este cuvântul asociat cu Crăciunul în Kenya, așa cum ne spune Mary, în vârstă de 13 ani: „Sărbătoarea Nașterii Domnului începe cu închinarea obișnuită, pastorul predică, noi ne închinăm”, explică ea. „După închinare, mâncăm împreună, pentru că unii nu au bani să-și cumpere mâncare. Așa că ne unim cu toții și împărțim, astfel încât nimeni să nu ducă lipsa de bucate.”
Părtășia nu se oprește la biserică: creștinii din Kenya evanghelizează în aer liber în această zi specială. „Oameni din toate bisericile vin să împărtășească Evanghelia”, spune Mary. Ea însăși este unul din misionari: „Rugăciunea mea este că biserica să fie atât de plină încât să nu avem loc unde să ne așezăm!”
Irak: Lydia
În orașul creștin Karakosh din Irak, biserica este plină în Ajunul Crăciunului. Cu toate acestea, în urmă cu doar câțiva ani, acest oraș era sumbru: timp de aproape 2 ani, militanțîi ISIS au ocupat Karakosh-ul. Majoritatea locuitorilor au fugit; mulți dintre cei care au rămas au fost uciși sau răpiți.
La fel ca alți copii creștini, Lydia, în vârstă de 11 ani, are nevoie de mângâierea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-și înfrunta temerile. De aceea, împreună cu prietenii ei, a început să pregătească evenimentul foarte devreme:
„Am început să citim povestea nașterii lui Isus pe 1 noiembrie, în cadrul școlii Biblice.”
Etiopia: Hawi
În Etiopia, Hawi în vârstă de 9 ani se asigură că lumânarea ei nu se stinge. „Sărbătorim Crăciunul aprinzând lumânări pe care le ducem la biserică unde cântăm cântări despre Nașterea lui Isus”, explică ea.
Hawi și familia ei trăiesc într-o zonă în care trăiesc mulți musulmani. Ei pot fi în pericol în perioada sărbătorii Nașterii Domnului, atunci când mulți credincioși merg la biserică. Dar Hawi nu se teme:
„Crăciunul este ziua în care oamenii care au umblat în întuneric au primit lumina. Este ziua în care Dumnezeu și-a arătat dragostea pentru poporul Său.”
Iran: Alya
Alya, în vârstă de 10 ani, începe prin a-și cere scuze pentru că nu poate să își arate față, „Îmi pare rău, nu pot să-mi arăt fața, ar fi periculos pentru mine și familia mea.” Alya locuiește în Iran, unde a fi creștină de origine musulmană este considerat o crimă. Împreună cu familia, ea sărbătorește Crăciunul, dar în secret: „cu siguranță nu voi putea spune altor copii că sărbătorim Crăciunul, pentru că dacă își dau seama că sunt creștina, vor spune autorităților și vom fi pedepsiți.”
Alya visează ziua în care îl va vedea pe Domnul:
„Cea mai mare rugăciune a mea este că într-o zi să pot sărbători ziua de naștere a lui Isus în prezența Lui. Mi-ar plăcea să-L întâlnesc față în față!”
Laos: Deng și Souk
Deng, de 12 ani, și prietena sa cea mai bună, Souk, de 10 ani, aprind lumânări în aceasta zi. În țara lor biserica este supravegheată îndeaproape de guvern și sunt multe persecuții. Dar fetele nu se gândesc la asta când se pregătesc de Crăciun: „Este ziua în care Isus a coborât pe Pământ să ne ierte păcatele și este ziua Lui!” spune plină de bucurie Deng. Ea mărturisește:
„Vreau să-mi ofer inima Domnului și vreau să mă binecuvânteze.”
Fetele repetă un dans pe care plănuiesc să îl interpreteze de Crăciun. „Sărbătorim Crăciunul dansând, pentru a arăta slavă lui Dumnezeu, cântând cântece și închinându-ne Domnului împreună cu adulții”, spune Deng.
SURSA | PortesOuvertes
